‹ Ìnnici dû situ · Pàggina dû museu · repertu ristauratu
Spartìllu:FacebookXWhatsAppTelegramEmail
Chi è la morti? (Caro Maurizio Costanzo Show... lettera n.15)
lettera n.15
Italiano Latina Zeneise Napulitano Venesian Romanesco Sicilianu Bulgnais

FIDI: Crèdiri senza provi a chiddu ca ni veni dittu di unu ca parra senza canuscenza di causa di cosi senza paraguni.

AMBROSE BIERCE






















CHI È LA MORTI?

Caro Maurizio Costanzo Show,

unu tra li cchiù diffusi precuncetti è ca la morti sia quarchi cosa di nigativu. Santa Matri Chiesa ni suggerìsci puru nu precuncettu oppostu, ovveru ca la morti sia ’n realtà l’accuminzu dâ vera vita, e ca accussì, ’ntrinsecamenti, la morti sia bene ’mmeci di male. Ma po’, Santa Matri Chiesa ni fa ’na assai magra figura quannu lu papa d’ora, cupputu di malatii dâ carni, nun si vota fiduciusu â Santa Pruvvidenza, ma ô laicu Policlinico Gemelli, spitali terrenu assai. Mentri piloti di Formula Uno mèttinu a ogni Gran Premio la sò vita ntê manu di Diu, mentri dittaturi spietati fànnu lu stissu cuncidennusi perigghiusi bagni di folla putinzialmenti ostili, lu Papa nun òsa mancu si mustrari ê sò fedeli senza la màcabbra cascia prutittiva di cristallu trasparenti stabbilmenti posta supra la sò vettura fuoriserie, dimustrannu accussì di aviri menu fiducia ntâ prutizioni divina di chidda ca hannu piloti e dittaturi, e esibennu puru ’na evidenti iper-preoccupazioni versu ddu famusu sàutu, a paroli sempri dicantatissimu, versu la Vera Vita dû Regnu dî Celi.
Ma nun vuliva scriviri sta lettera pi fari riclamu ô Papa. Vuliva mèttiri ’nnudu, pi quantu sia ntê mei possibbilità, lu fattu ca lu valuri nigativu datu â morti sia nu precuncettu, o quarchi cosa di stu gèniri.
Sapemu ca nun vivemu pi sempri. La nostra vita nun è ’nfinita, ma finita. Idda havi lìmiti. Quali su’? Lu lìmiti ô quali pinsamu sempri è chiddu ca chiamamu "Morti". Doppu stu lìmiti, nuiautri nun ci semu. È chistu però l’únicu lìmiti assolutu dâ nostra vita? No, ci nn’è n’àutru. Puru ntâ direzioni opposta c’è nu lìmiti, prima dû quali nuiautri nun ci semu. Chiamamu stu lìmiti "Nascita". Morti e nascita ’n realtà nun esistinu, su’ cuncetti ca nun hannu sensu, tant’è veru ca li omini (e puru assai fimmini) nun su’ mai arrivati a si mèttiri d’accordu supra chiddu ca esattamenti significassiru. Pi certi la vita umana accumincia ô attu dû cuncipimentu. Pi àutri chistu succedi ben novi misi doppu. Ju addirittura sustegnu ca la vita "umana" accuminzassi ancora doppu, quannu lu picciriddu nun sia cchiù nu tropismu dû tuttu senza spaziu mintali, e acquìsisci lu linguaggiu umanu e cu chistu, finalmenti, la cuscienza e la capacità di arricurdari, coscientemente, lu passatu. Puru supra la morti ci su’ certi disputi. A parti cu’ a paroli si dici cunvintu ca la morti sia ’n realtà l’accuminzu di ’na nova vita cchiù bedda (e allura pirchì nun cerca di muriri ’mpressa?), c’è cu’ dici ca la morti nun esisti pirchì quannu ci semu nuiautri, idda nun c’è, e quannu c’è idda, nun ci semu cchiù nuiautri.
Li essiri umani pènsanu: Nàsciri è beddu. Muriri è bruttu. Ma tutti e dui su’ cunfini dâ vita, ntâ stissa misura. L’única diffirenza è ca pinsamu ca la nascita nun ni po’ cchiù succediri, mentri la morti ni succidirà. Chista è ’na cunsiguenza dû fattu ca arricurdamu lu passatu, ma nun lu futuru. Ovviu, pinsirà cu’ ora mi sta liggennu. No, nun è ovviu, pensu nun sulu ju, ma puru unu dî cchiù granni scienziati viventi "Stephen Hawking".
Ntô sò ben notu libbru "Dal big bang ai buchi neri" (’mpropria traduzioni dû tìtulu uriginali ’nglisi "A brief history of time"), Hawking introduci lu cuncettu di "freccia psiculògica dû tempu". Nun jirò ntê particulari pi dui impurtanti mutivi: lu primu è ca cu’ ha dicisu di lèggiri chiddu ca aju scrittu ju ’mmeci di chiddu ca ha scrittu Hawking avrà li sò boni (o pèssimi) mutivi. Lu secunnu mutivu è assai cchiù vàlidu, e è fattu dâ mia inaduguatizza a jiri ntê particulari ’n nu campu unni ci farrìa sùbbitu gran brutti figuri. Citirò accussì sulu ’na frasi di Hawking: "Li leggi dâ scienza nun distingìnu tra passatu e futuru". Nuiautri lu facemu, pirchì la accussì ditta freccia psiculògica dû tempu è girata passato versu lu futuru. Ma ’n sensu assolutu (o, si nun vi piacinu li assuluti, ’n sensu scientìficu, o matimàticu), c’è tutali equivalenza tra passatu e futuru.
Lu fattu ca lu passatu sia già successu e lu futuru àbbia ancora di succediri su’ categurii di pinseru nostri. Secunnu li scienziati, di Einstein ’n poi, tuttu chiddu ca esisti è l’universu, cioè ’na "bolla" spaziotempurali finita, ca cumprenni tuttu lu spaziu e tuttu lu tempu ca ci su’ stati, ci su’ e sempri ci sarannu.
Adupiramu ’na metàfura semplici. Tuttu chiddu ca esisti è ’nchiusu dintra nu libbru. Naturalmenti, iddu esisti tuttu ô stissu tempu. Quannu liggemu lu libbru, ni pari ca lu tempu scurri, li pirsuni prima nàscinu e po’ mòrinu. Ma si liggemu deci voti di siguitu la pàggina unni c’è unu ca nasci, ddu puvireddu pi nuiautri nasci deci voti, puru essennu però sempri vivu ’na vota sula. Doppu ca unu è mortu, putemu agilmenti turnari arretu di quarchi pàggina e ecco ca è n’àutra vota vivu, puru essennu già mortu ntô futuru dû libbru. Oppuru putemu lèggiri centu voti lu libbru di l’accuminzu â fini e pi centu voti ni pari ca li avvinimenti cuntinuti dintra pìgghianu vita e si consùmanu. O ’mmeci, cu nu pocu di fatica, putemu lèggiri lu libbru ô cuntrariu, e ecco ca dâ morti sòrginu li vivi ca po’ sparìscinu ô mumentu dâ nascita e accussì via, fina a l’accuminzu unni tuttu finisci. Qualsiasi cosa nuiautri si dicida di fari, lu libbru cuntinua a cuntiniri tuttu chiddu ca ntô libbru è successu, succedi e ntô futuru succidirà. Si nun avìti dimistichizza cî libbra si po’ fari lu stissu esempiu cu nu film. Ecco, l’universu è ’n stu sensu comu nu libbru o nu film, ca però nuiautri putemu lèggiri o taliari (o megghiu vìviri) sulu pi nu versu. E chista sarrìa la freccia psiculògica dû tempu. ’N realtà, a prescinniri dû nostru puntu di vista obbligatu, tuttu lu tempu esisti ô stissu tempu ’nsemi cu tuttu lu spaziu di cui è tutt’unu, pi cui nenti ’n realtà svanisci o appari, pirchì tuttu ô stissu tempu e stabbilmenti è, ’n stu iputèticu Gran Libbru di l’Universu.
Ora mi sugnu persu ’n sti discursi quannu ’mmeci mi vuliva cuncintrari supra lu precuncettu ca la morti sia quarchi cosa di nigativu. Parriràmu allura ancora di morti ntâ lettera ca veni, si nun moru prima, o si nun muriràiti prima vuiautri.

Roberto Quaglia





Lassa nu Cummentu.

Leggi li cummenti di l’àutri.

Mi piaci! Mi piaci! Mi piaci!

Ìnnici dî lèttiri.

Cupirtina.

Ma chi è Roberto Quaglia?





L’òpira "Caro Maurizio Costanzo Show...", sana sana o ’n parti, pò essiri liggiuta, scarcata supra ô computer, stampata e cupiata senza lìmiti, sulu pi usu pirsunali. Tutti li testi e li illustrazioni su’ pruprità di Roberto Quaglia e nun pònnu essiri adupirati sani sani o ’n parti senza autorizzazioni. Lu prugettu gràficu e li cumpunenti gràfichi di sti pàggini su’ pruprità riservata di Roberto Quaglia. L’òpira "Caro Maurizio Costanzo Show...", sana sana o ’n parti, nun pò essiri missa ’n vènnita a nuddu tìtulu senza privia autorizzazioni.
© 1994-2000 Roberto Quaglia.




















Spartìllu:FacebookXWhatsAppTelegramEmail