‹ Ìnnici dû situ · Pàggina dû museu · repertu ristauratu
Spartìllu:FacebookXWhatsAppTelegramEmail
+ Flussu di Cuscienza (Caro Maurizio Costanzo Show... lettera n.8)
lettera n.8
Italiano Latina Zeneise Napulitano Venesian Romanesco Sicilianu Bulgnais

«Chi circati?» dumannò Mishkin.
«Nun lu sacciu cu esattizza» dissi Orchidius «Ma quannu l’aju truvatu lu sapirò pi ’ntuitu. E vuiautri chi circati?»
«Nun m’arricordu» ci rispusi Mishkin «Ma appena lu viju lu ricanuscirò.»
«Fòrsi è megghiu nun sapiri» dissi Orchidius «Sapiri chiddu ca si voli ’mpiccia la ricerca.»

ROBERT SHECKLEY, "Opzioni"






















FLUSSU DI CUSCIENZA

Caro Maurizio Costanzo Show,

sai chi è lu "stream of consciousness"? Ju nun lu sacciu, pû tristi fattu ca li cosi ca nun sacciu su’ infinitamenti cchiù assai di li cosi ca sacciu. Ma canuscennu la lingua ’nglisa e arrangiannu li lacuni câ lògica, mi l’immaginu, e si m’avissi a sbagghiari vurrà diri ca lu significatu ca staju pi esprimiri l’aju ’mmintatu ju, ca è ancora megghiu - sutta certi punti di vista - ca l’aviri sapiutu pi l’aviri ’mparatu.
Ebbe’, tradottu ’n talianu, "stream of consciousness" voli diri "flussu di cuscienza", e ju arguìsciu ca cu chistu s’intenni l’attu di s’esprimiri linguisticamenti - parrannu o scrivennu - cu tutali libbirtà, ovveru senza pruggittari ’n nudda manera chiddu ca si sta pi diri o pi scriviri, lassannu semplicimenti ca tuttu chiddu di linguìsticu ca la cuscienza gènira venga sùbbitu dittu, ’n tempu reali, senza filtrari cû propriu giudiziu li paroli, li frasi e li cuncetti. ’N stu mumentu nun mi vèninu ’n menti li particulari vantaggi ca di sta tècnica ascissiru, foramenti unu, ca tegnu pi impurtanti: la menti, senza ’na direzioni e nu fini, è libbira di siguiri camini inesplurati, e fari nàsciri cuncetti uriginali e ’nèditi, ca mai sarrìanu stati dditti si fina di l’iniziu si fussi sapiutu chiddu ca si sarrìa jutu a diri. Si nun mi sbagghiu ha adupiratu sta tècnica puru Joyce, ma è facilissimu ca ju mi sbagghi, puru cunsidirannu ca Joyce nun l’aju mai liggiutu. (Ci aju pruvatu cu l’Ulisse, ma m’è sùbbitu passata la vogghia.) D’altrondi mancu Joyce, câ scusa di essiri mortu prima ca ju nascissi, ha mai liggiutu a mia.
Ecco, ora staju facennu quarchi cosa di stu gèniri. Fina a ora lu discursu è abbastanza coerenti, o accussì mi pari, pirchì si nun mi parissi coerenti la spiegazioni ca dugnu di chiddu ca staju facennu, comu putissi cuntinuari a lu fari?
«Davanti â tastiera dû miu computer, primu senza pinsari li tasti, spirannu ca l’attu stissu di m’esprimiri gèniri nu significatu ca meriti di essiri trasmisu, pirchì li paroli ca automaticamenti pruducu hannu certamenti nu sensu, e li frasi ca li paroli ammuntunati inevitabbilmenti cumpòninu hannu ancora cchiù sensu di li paroli.»
E puru si chiddu ca ju scrivissi nun avissi nu sensu cumpiutu, putissi sempri annascunniri quarchi significatu ammucciatu, ignotu puru a mia ca lu scrivu. ’N difinitiva, cu’ mai rèsci a cumunicari giustu giustu quantu sia ntê sò intinzioni? Nu scritturi scrivi di ’na diliziusa picciotta, senza ovviamenti mettirici la futugrafia datu ca idda esisti sulu ntâ sò menti, e ogni litturi s’immaginirà chiddu ca ci vinirà cchiù idoneu a s’immaginari; lu cinisi s’immaginirà ’na picciotta cinisa, lu svidisi ’na bbiunnuna auta nu metru e nuvanta, lu beduinu ’na bedda chiattuna cu li minni grossi, lu pedòfilu ’na picciridda di deci anni, lu gerontòfilu ’na vicchiaredda vista a l’ospiziu, lu necròfilu ddu beddu cadàviru di fimmina sbirciatu a l’obituoriu. E è accussì pi ogni vòcabbulu: ogni parola è ’na etichetta darreri dâ quali ognunu ci s’immagina lu cuntinutu ca voli. Si accussì nun fussi lu munnu nun sarrìa chinu di malintisi. Quannu dui essiri umani parranu, sulu ’na minima parti dî significati trasmisi arriva a distinazioni. Ci su’ cunvirsazioni unni ogni parola veni capita mali. Abbasta pinsari a certi discussioni tra ’nnamurati, unni ogni tintativu di spiegazioni sortìsci l’effettu oppostu a chiddu addisiatu, e â fini dâ discussioni li dui amanti nun su’ cchiù ’nnamurati. Po’ stannu nu pocu di tempu senza parrari tra d’iddi e tòrnanu ’nnamurati.
Canciu discursu. È nu pocu di tempu ca ntê ritrovii dâ mia menti, mentri scriviva chiddu ca aju scrittu fina a ora, mi veni di pinsari a ’na aranciu. Nun ’na aranciu qualunqui. Ma l’aranciu di cui aju liggiutu ’n nu libbru. Era ’na aranciu perfetta, tonna, paradossalmenti quatra. Nun facia nenti di spiciali. Vinia sulu discritta, o megghiu, vinia citata pi sgarrari, accussì comu staju facennu ju ora. Era nu scritturi famusu, e ju nun lu sugnu. Era ’na aranciu nurmali, eppuru chiaramenti impurtanti, si vinia citata ’n nu libbru di nu scritturi famusu, e doppu, ora, ripigghiata puru di mia, scritturi tutt’àutru ca famusu. L’aranciu è l’organu ripruduttivu di nu certu tipu di arvuli. A prima vista, taliannu di sbiecu sta faccenna (qualsiasi cosa la sprissioni di taliari di sbiecu possa vuliri diri, nutririsi di aranci putissi appariri comu ’na pràtica schifusa e uscena, accussì comu nutririsi di ova di jaddina. ’Mmeci è propriu chiddu ca l’arvuli di aranciu vògghinu. Puru li piri, li pruni, li viti e tutti li vigètali ca fànnu frutti nun vìdinu l’ura ca quarchidunu s’i mancia. E pirchì mai, si dumannirà quarchidunu? Su’ sti vigètali tutti masuchisti? Nun su’ nè masuchisti, nè babbi. Li vigètali ca fànnu frutti su’ ’mmeci diabbulicamenti astuti. Ti mèttinu ddà lu sò fruttu ’n bedda vista, succusu, duci e maturu, ma chinu di simenzi duri, fastidiusi e ’ndigèsti. Arriva l’animali gulusu, si mancia tuttu lu fruttu simenzi cumprisi, si ni va ’n giru a spassu pâ vasta campagna, e prima o po’ fa ’na bedda cacchina o ’na brutta caccuna (dipenni di quali animali), tutta china di li simenzi nun addigiruti dî frutti manciati. Li simenzi girmògghianu ntâ terra sutta â cacca squagghiata dî chioppiti, ed ecco ca chidda chianta s’è ripruduciuta, senza fatica, a granni distanza dû pizzu dâ sò ferma esistenza. A stu puntu mi veni nu dubbiu: quantu avevanu a aviri grossa la vucca li animali ca, pi si fari manciari di iddi, li muluna s’èppiru evoluti accussì grossi e câ scorcia accussì dura? Era fòrsi... li dinosaura? Caro Maurizio Costanzo Show, la dumanna è gratuita, comu tutti li dumanni ca la risposta nun ni porta nu direttu vantaggiu. Si ni pònnu immaginari di ancora cchiù gratuiti di chidda ditta. Pi esempiu: l’universu è ’nfinitu? Chi è l’Universu? Ma... esisti n’Universu, oltri la recenti acquisizioni umana dâ cunvinzioni ca n’Universu esisti, oltri lu celu nustranu, ddà unni àutru ca miriadi di punticchi luminusi nuiautri nun videmu?

Roberto Quaglia





Lassa nu Cummentu.

Leggi li cummenti di l’àutri.

Mi piaci! Mi piaci! Mi piaci!

Ìnnici dî lèttiri.

Cupirtina.

Ma chi è Roberto Quaglia?





L’òpira "Caro Maurizio Costanzo Show...", sana sana o ’n parti, pò essiri liggiuta, scarcata supra ô computer, stampata e cupiata senza lìmiti, sulu pi usu pirsunali. Tutti li testi e li illustrazioni su’ pruprità di Roberto Quaglia e nun pònnu essiri adupirati sani sani o ’n parti senza autorizzazioni. Lu prugettu gràficu e li cumpunenti gràfichi di sti pàggini su’ pruprità riservata di Roberto Quaglia. L’òpira "Caro Maurizio Costanzo Show...", sana sana o ’n parti, nun pò essiri missa ’n vènnita a nuddu tìtulu senza privia autorizzazioni.
© 1994-2000 Roberto Quaglia.




















Spartìllu:FacebookXWhatsAppTelegramEmail