‹ Ìnnici dû situ · Pàggina dû museu · repertu ristauratu
Spartìllu:FacebookXWhatsAppTelegramEmail
Ciriveddu di animalisti (Caro Maurizio Costanzo Show... lettera n.9)
lettera n.9
Italiano Latina Zeneise Napulitano Venesian Romanesco Sicilianu Bulgnais

L’egoismu nun cunsisti ntô vìviri secunnu li propri disidderi, ma ntô pritenniri ca li àutri vìvanu a ddu modu ca nuiautri vulemu. L’altruismu cunsisti ntô vìviri e lassari vìviri.

OSCAR WILDE









































CIRIVEDDU DI ANIMALISTI

Caro Maurizio Costanzo Show,

oggi nun supportu li animalisti. Nun ci l’aju cu li animali, sia bonu ’ntisu, ca anzi mi piaci vidiri e ricanusciri attornu a mia ntâ cchiù varia gamma ca si po’. Cu’ nun supportu, pirchì assai assurdi ntâ sò ossissioni, su’ li animalisti cunvinti, li estrimisti animalisti. Ma ancora cchiù fastidiu mi dànnu li animalisti mudirati, ca putissimu chiamari li animalisti qualunquisti, ca misi sutta a qualsiasi anàlisi lògica mostranu di essiri ancora cchiù assurdi, ntâ sò cunfusa pusizioni, di li animalisti estrimisti. Tantu pi accuminzari, distinguemu: Cu’ su’ li animalisti estrimisti, e cu’ su’ li animalisti qualunquisti?
Li perfetti animalisti estrimisti s’identificanu di dintra li vìsciri cu tutti li animali, dû visone ô jattu, dâ foca mònaca â zinzula, di l’ursu grizzly ô totanu. Chi significa ca s’identificanu cu iddi? Significa ca attribuìscinu a tutti li animali li propri sentimenti. Nun mi piaci essiri accisu, dici l’animalista estrimista, accussì nun piaci mancu a l’animali. L’animalista estrimista nun si ciba mai di animali morti (nè vivi), nun accidi la zinzula ca sta pi lu pòncicari, ma si lìmita a la scacciari (si ’mmeci la accidi, è n’animalista estrimista imperfettu). Nun si vivi lu latti di vacca, pirchì accussì facennu lu livassi ô vitieddu, nun mancia ova, cioè futuri pucini (quannu po’ lu ovu, comu spissu succedi, è già ficunnatu, è a tutti li effetti - tècnici e murali - n’abortu di jaddina), nun si metti visona, muntuna, giacchi scamusciati, scarpi di cuoiu, purtafogghi di peddi. L’animalista estrimista s’identifica cu tutti li formi di vita animali, ma nun cu chiddi vigètali, di cui si nutri senza rimorsi. Quarchi vota nun s’identifica mancu cu l’essiri umanu, suffrennu pâ morti di n’animali assai cchiù ca pi chidda di n’individuu umanu.
L’animalista qualunquista, ’mmeci, s’identifica di dintra li vìsciri cu tutti li animali di aspettu confurmi ê propri archetipi di dintra. ’N àutri paroli: s’identifica ’n nu jattu, nu visone, nu cunigghiu, nu cani, ma nun ’n nu sùrici pantiscu, ’na musca, nu serpenti, nu vermu. S’identifica ’n chiddi pochi bestii ca lu casu e la silizioni naturali hannu vulutu morbidi e di aspettu gradevuli pi l’occhiu umanu, ma nun ’n tutti li àutri animali. L’animalista qualunquista è fòrsi una di li massimi sprissioni di ipocrisìa ca si pònnu discrìviri, e cumplitamenti deliranti e cuntraddittorii su’ tutti li sò argumintazioni. Una di li cchiù tìpichi manifestazioni è lu sò avirici a morti cu cu’ si metti pilliccii di visone. "Animali vèninu accisi" recita lu piu animalista "pi si putiri mèttiri la pilliccia! (Orruri!)", e dici chistu cû patèticu firvuri di cu’ ha appena scupertu ca l’acqua calla è calla.
Si vuliti puniri n’animalista qualunquista ca ha appena dittu stu sproloquiu, circati supra iddu (o idda) li brandèlli di cadàviru di animali ca quasi certamenti sta purtannu senza mancu ci pinsari. Facitici nutari comu iddu (o idda) cinicamenti e senza vrigogna carpisti cî propri pedi (ca fetinu?) lu cuoiu di li propri scarpi, ca fu la pillazza di n’animali ca vinni ammazzatu acchì iddu (o idda), ora la adupirassi pi caminari sutta â chioppita, ’nciampicari ntê marciappedi e carpistari li cacchi di cani. Facitici nutari quali fu l’identità dû sò purtafogghiu o burzetta di peddi, peddi ca fu di n’animali, accisu acchì iddu (o idda) mittissi li propri dinari ’n nu ’nvòlucru di prestigiu ca abbia oduri di peddi ’mmeci ca di plàstica. Dumannatici pirchì nun s’infervura e nun si scandalizza cu uguali foga cu cu’ si metti nu giubbottu di peddi, nu "chiodo", nu muntone arruvutatu. Dumannatici si iddu (o idda) possèdi sti ’ndumenti ntô propriu armaru, e ntô casu l’havi, si di chistu nun si vrigogna. E si nun si vrigogna, pirchì avissi a vrigugnarisi cu’ havi ’na pilliccia di visone? Havi certamente di vrigugnarisi cu’ havi ’na pilliccia di liupardu, pirchì lu liupardu si sta estinguennu, e la accussì ditta "biodiversità" è ’na ricchizza dû munnu ca nun si po’ nigari e ca avissimu a salvaguardari ’mmeci di destrùgiri, comu stamu ’mmeci facennu. Ma lu visone nun risica di s’estingìri, veni allevato pi nìni fari pilliccii, veni allivatu comu li voi, li muntuna, li puddi vèninu allivati pi si l’affari manciari e nìni fari di tuttu. Misu ê stritti, l’animalista qualunquista, pi nun ammettiri la propria ipocrisìa, vi dirà: "Ma si li animali vèninu allivati pi si l’affari manciari, nun è immurali..." Semu ntâ farniticazioni tutali. A parti lu fattu ca li vigitariani dimòstranu ca senza carni si po’ benissimu vìviri, e ca accussì cu’ mancia carni lu fa pirchì ci piaci, e nun pirchì nn’havi bisognu (propriu comu cu’ accatta nu visone lu fa pirchì ci piaci, e nun pirchì nn’havi bisognu), nun è chidda di si l’affari manciari, ’mmeci di ’na attenuanti, ’mmeci ’na aggravanti? Spicialmenti si si cunsidira ca manciari carni è tutt’àutru ca obbligatoriu, essennu l’essiri umanu onnívuru? Nun è màcabbru ammazzari n’animali a sangu callu, n’animali ca havi nu ciriveddu, ’na vita sessuali, pû scopu di ni cibari dî sò cugghiuna, dâ sò lingua, dû sò ciriveddu, dû sò cori, dû sò fècutu, dî sò rini, dû sò ’ntestinu, dî sò mùsculi, masticannuli a longu ’n vucca pi godiri dû sapuri ca ddu cadàviru ni runa? Nun è chistu puru cchiù màcabbru di cu’ di l’animali mortu ama mèttirisi lu ’nvòlucru, cioè la pilliccia? Nun negu ca mèttirisi la peddi di mammífiru mortu possa essiri nu gestu di malu gustu, pi nu spiritu nòbbili. Ma divòrarini lussuriusamenti li ’ntrami nun lu po’ essiri di menu.
Pi dimuliri allura pi sempri l’incàutu animalista qualunquista ca dâ propria ipocrisìa ha appena circatu di nìni fari nu vantu ê vostri e suprattuttu ê propri occhi, trafiggitilu cu ’na nozioni banalissima ca pochi sannu, pirchì a pochi interessa:
Dî dinocchia dî voi (morti e senza ossa) veni estratta ’na sustanza ca veni utilizzata pi fari l’emulsioni dî pellìcule futugràfichi.
Lu cappiu dâ lògica è ormai strittu ô coddu di l’animalista. Quanti voti ha futugrafatu, quanti voti ha cunsumatu ossa di voi ammazzati puru pi pirmettiri a iddu (o a idda) di fari fotografii? Quanti fotografii ha sprecatu, sbagghiannu la missa a focu? Quanti dinocchia di voi sacrificati ’n vanu, pû sò dilittantescu gratuitu dilettu?
Pari ridìculu. E lu è, defatti. È ridìculu comu è ridìculu ca quarchidunu si scandalizza pirchì ’na picciotta s’abbillisci e s’arricalura cu ’na pilliccia. Si lu vostru interlocuturi animalista è ’ntilligenti, doppu chiddu ca l’avìti fattu nutari s’addunirà di quantu è ridìculu, e supra chistu mediterà. Si nun è ’ntilligenti, farfugghirà incuerenti giaculatorii animalisti, ca vi cunvincirannu, si vuiautri siti ’ntilligenti, di lu abbannunari lu cchiù prestu ô vàcuu autucunfortu dî sò precuncetti.
Capisci, caro Maurizio Costanzo Show, qual è lu nocciulu dû prubblema di l’animalismu? Lu nocciulu è ca l’animalismu si funna supra la discriminazioni razzista. Li animalisti s’èrginu a difisa di li razzi "eletti" tra li speci viventi, secunnu criteri ca assumìgghianu assai ô credu razzista ca fu dî nazisti.
Una di li discriminazioni: NUN TUTTI LI SPECI VIVENTI MÈRITANU LU STISSU RISPETTU. Li animalisti estrimisti "elègginu" li speci viventi appartinenti ô sulu munnu animali. Li Vigètali vànnu a si fari frìiri, comu defatti succedi ntâ cucina cinisa. Sulu pirchì li animali su’ cchiù simili a nuiautri dî vigètali, vànnu salvaguardati a dispettu dî secunni. A tutti li animalisti estrimisti dicu sulu ’na cosa: fra 50 o 100 anni supra la terra nun esistirà ca quarchi arvulu sparzu, nun cchiù giungli, nun cchiù boschi. Sarà ’mmeci sempri cchiù chinu di voi, visona, puddi e muntuna. Sulu si mai vitassiru, ’n tuttu lu munnu, la pilliccia di visone, lu visone, nun cchiù allivatu, s’estinguissi ’n nu batti e sbatti. Pinsati ô ginocidiu di li arvuli, ogni vota ca strazzati nu fogghiu di carta, ogni vota ca jittati dicini di chili di giurnali appena sbirciati. Ma ju lu sacciu ca m’illudu. Nun ci pinsiràiti, pirchì siti animalisti.
Àutra discriminazioni: NUN TUTTI LI ANIMALI VÀNNU PRISIRVATI: Li ’nsetti, pi esempiu, murissiru tutti nun sarrìa po’ mali. Nudda emuzioni accidennu ’na musca. Grannissima pena pû jattu ô quali lu picciriddu tira la cuda. La discriminazioni razzista è spietata. Li animali su’ "eletti" e mèritanu di vìviri si pi esempiu casualmenti prisentanu lu cchiù numuru dî siguenti caratteri: Occhi granni, testa grossa ’n rapportu ô corpu, frunti arrutunnata, morbida pilúria, membra curti, nasu nicu e a l’àutu, ganghi chini, ricchi granni, vuci acuta.
Pirchì?
Pirchì sti caratterìstichi, si ci pinsati, su’ chiddi propri di ogni picciriddu umanu. Ni piacinu li animali ntê quali istintivamenti ricanuscemu li caratteri tìpici dî picciriddi níchi, ntê quali ritruvamu tutti chiddi caratterìstichi ca ni fànnu piaciri li picciriddi níchi.
E quali su’ li animali ca hannu lu cchiù numuru di sti caratterìstichi? Lu jattu, lu cani, l’ursacchiottu, lu panda, ma puru lu canarinu e tanti aciddicchi. Nun lu vermu, nun lu serpenti, nun lu pisci. ’N piena analugìa ê criteri nazisti, li animalisti appròvanu o tolliranu la morti di li animali cunsidirati di razza infiriuri, e elègginu a razza supiriuri e accussì degna di vìviri li animali ca rispònninu a certi requisiti estètici.
Quarchidunu obietta ca si voli tutilari li animali dutati di cchiù ’ntilligenza, accussì cchiù ’n gradu di capiri la morti ca a iddi si ’nfliggi? Ipòcriti! Unu dî cchiù ’ntilligenti tra tutti li mammífiri è lu sùrici pantiscu, e chi ha fattu l’animalista ca pî mei paroli s’indigna, contra li umani stèrmini di sùrici pantischi? Quali animalista ha circatu pari diritti pi sùrici pantischi e visona? Tra l’àutru lu sùrici pantiscu prisenta tutti chiddi caratterìstichi estètichi ca n’avissiru a fari nu biniaminu di tutti. Si dici ca è grossu, ma è cchiù nicu di nu jattu. Si dici ca è aggressivu, ma è ’na minzogna. Li felini su’ carnívuri, aggressivi e crudeli, mentri surci e sùrici pantischi su’ onnívuri e pacífici. Certu pònnu mòrdiri si quarchidunu cerca di l’accidiri, ma comu si pònnu biasimari? Lu sùrici pantiscu havi tutti li caratterìstichi pi piaciri, tant’è veru ca cartuni animati e fumetti su’ chini di eroi pusitivi a forma di suricicchi. Pirchì allura lu sùrici pantiscu nun piaci?
Nun piaci pirchì nun interpreta fina ’n funnu lu ruolu dû "picciriddu di vasari", pirchì nun si sujjetta ô dumìniu di l’Omu. Tutti li animali nun dumèstici su’ animali incapaci di si sujjittari ô dumìniu di l’Omu, e pi chistu l’Omu li stèrmina e estingui. Lu sùrici pantiscu è particularmenti udiatu pirchì nun si sujjetta e ô stissu tempu nun si lassa sterminari e estingìri.
Cu’ s’è mai cummossu pâ morti di ’na furmìcula? Li furmicara su’ strutturi misteriusi e organizzatissimi, comu putissiru appariri li nostri città a nu gigantescu extraterrestri ca ni taliassi di supra. Li scienziati cuncordanu ca li sociità di li furmìculi e di li api su’ organismi ca funziunanu ’n modu ’ntilligenti, ma su’ accussì diversi di nuiautri ca nun ni capemu nenti. E nun assumìgghianu a nu nicu picciriddu umanu, e accussì nun ni nni movi la morti.
Caro Maurizio Costanzo Show, la vita è ’na manifestazioni dâ materia ca ni pari affascinantissima, pirchì ni facemu parti, e ô livellu cchiù autu, secunnu chiddi ca su’ li nostri canuscenzi attuali. Ma tutti li valuri ca assignamu su’ pruiezzioni dî nostri archetipi, dî nostri precuncetti, dû nostru pinsari pi categurii. E tutti li limiti dâ cuscienza ca avemu di chiddu ca esisti e di chiddu ca vivi, su’ pruporziunali ô spaziu mintali di cui dispunemu. Li valuri assuluti su’ chimeri, e cu’ li prufessa ’nganna sé e li àutri.
L’azioni di pruiittari li propri valuri umani supra chiddu ca dû munnu umanu nun è, havi nu nomu precisu: Antropomorfismu.
Li animalisti su’ li perfetti guerreri di l’antropomorfismu. Nun su’ li suli, purtroppu. Oggi avemu parratu di iddi. Cu’ sapi si si su’ ’ncazzati.

Roberto Quaglia





Lassa nu Cummentu.

Leggi li cummenti di l’àutri.

Mi piaci! Mi piaci! Mi piaci!

Ìnnici dî lèttiri.

Cupirtina.

Ma chi è Roberto Quaglia?





L’òpira "Caro Maurizio Costanzo Show...", sana sana o ’n parti, pò essiri liggiuta, scarcata supra ô computer, stampata e cupiata senza lìmiti, sulu pi usu pirsunali. Tutti li testi e li illustrazioni su’ pruprità di Roberto Quaglia e nun pònnu essiri adupirati sani sani o ’n parti senza autorizzazioni. Lu prugettu gràficu e li cumpunenti gràfichi di sti pàggini su’ pruprità riservata di Roberto Quaglia. L’òpira "Caro Maurizio Costanzo Show...", sana sana o ’n parti, nun pò essiri missa ’n vènnita a nuddu tìtulu senza privia autorizzazioni.
© 1994-2000 Roberto Quaglia.




















Spartìllu:FacebookXWhatsAppTelegramEmail