‹ Ìnnici dû situ · Pàggina dû museu · repertu ristauratu
Spartìllu:FacebookXWhatsAppTelegramEmail
T’amu, piu Maurizio Costanzo Show! (Caro Maurizio Costanzo Show... lettera n.5)
Italiano Latina Zeneise Napulitano Venesian Romanesco Sicilianu Bulgnais Sardu Milanes




lettera n.5



S’avissi a godiri dâ gioia, dâ biddizza, dû culuri, dâ vita. Quantu menu si parra dî chiaghi dâ vita tantu megghiu è.

OSCAR WILDE






















T’AMU, PIU MAURIZIO COSTANZO SHOW

Caro Maurizio Costanzo Show,

certu ca "caro Maurizio Costanzo Show" è propriu nu beddu tìtulu... Nu tìtulu ca rivvirbbira interessi supra qualsiasi cosa ci sia scritta sutta. Allura voli diri ca qualunqui puttanata addiventa interissanti si è bona ’ntitulata? Oppuru... tuttu è interissanti, abbasta talialu cu interessi? (Fòrsi pi chistu ’na fimmina prena è ’n statu interissanti? Pirchì tutti la tàlianu cu interessi pi via dâ sò strana panza?) Qualsiasi cosa prubbabbilmenti è degna di interessi, abbasta lu sapiri ci lu dari. Sì, sì. Oltri ca sapiri vidiri, ci voli sapiri pinsari. Cu’ talia senza pinsari, nun vidi, filma. È ’na tilicàmmara, nu strumentu di picizzioni visiva senza cuscienza. Dici Gigi Picetti, ca talia lu monitor dû computer mentri ti scrivu: "...però darreri â tilicàmmara c’è ’na pirsuna ca pensa e agisci, scigghiennu cu cura li muvimenti di màchina pi ricòrdiri chiddu ca ci va."
Ma nun ni perdemu, caro Maurizio Costanzo Show. Oggi ben àutru ti vogghiu diri. T’aju vistu aieri sira ’n nu bar, e tutti ti taliàvanu. Sugnu nu pocu gilusu. Trasivi tutti li siri ’n casa mia, alluminannu cû cinescopiu la mia sulitudini, e ti cridia tuttu pi mia. La ragghiuni mi dicia ca jivi cu tutti, a dumicilliu, ma lu cori, vecchiu idealista, prifiria s’illudiri. Ma vidiriti ddà, ’n ddu bar, attunniatu di beceri ’mbriachi ruttanti e turpiluquenti, m’ha fattu propriu mali. E ntâ mia menti si su’ scatinati pinseri pirsicutoriu-paranoici: t’aju vistu a tu pi tu cu figuri sòrdidi, cu maniaci, psicupàtici, cocainomani, turturaturi, andreotti, ultras e naziskin. ’Nzumma, eri di tutti. Nun scigghievi, ti facevi scegghiri. Di cu’ sia ti vulissi. Ju era sulu unu dî tanti. Nu infinitesimali suttamultiplu ntâ ammucchiata naziunali dû share. ’N ddu bar mi sugnu ’mbriacatu di frizzantinu e vermouth, sbrudulannumi tuttu. Po’ sugnu nsìutu zigzagannu, fumannu e chiancennu. Aju ’nsultatu nun sacciu a cu’, però minava forti. Làciru e sanguinanti, sugnu statu arricuotu supra lu marciappedi di nu missionariu tossicòmani, ntô cui lettu mi sugnu arruspigghiatu lu ’nnumani, feti di cìpria e vòmmitu.
’N casa nun c’era cchiù nuddu, sugnu nsìutu e aju vistu ddà vicinu certi giardinetti. Assittatu supra ’na panca dû parcu taliava li oleandri e pinsava: "Nun è tuttu bruttu, c’è di megghiu." Scucciatu di essiri incumprinsibbili puru a mia stissu, circava di capiri li occulti ragghiuni dû miu rozzu uttimismu, nutrennu ô stissu tempu ignari passariddi cî minusculi frammenti di li patatini ’ntascati ntô bar, tra nu bicchieri e l’àutru, la sira prima, e frantumati duranti lu miu pistaggiu.
Ed ecco assalirimi immagini idilliachi: tu, Maurizio Costanzo Show, trasivi a tarda sira ’n salotti rococò, tra ninnuli, cioccolatini e pinduletti, accuotu di li ligghiadri rampolli di l’autu prulitariatu. Sintia sussurriddi e griduliddi di gradimentu, ca si prupagàvanu di li giuvani ’n ciuri ê nanni sfiurìuti, e di tutti li parti risiddi e occhi lustri, tra twinning e chivas e caffarel agghiuttuti chianu chianu.
Passa ntô giardinettu nu varvuni ca arrobba li muddichi di patatini ê passari, gruffuliannu gulusu a quattru pedi, e lu pinseru vola a àutri lochi, trasfurmati dâ tò trascendenti prisenza interclassista, e ti viju ntâ spogghia catapecchia di ’na prulìfica famigghia bisugnusa. Li ’nfissi cadenti e li facci emaciati... di cu’ su’ alluminati? Di cu’, si nun di tia, Maurizio Costanzo Show? A cu’ àutru è cunsintutu lu miraculu? Tu sulu unifichi, tu sulu a tutti ti dai ntâ stissa misura!
E allura l’angoscia dû miu spiritu s’è vutata ’n sirinità, l’ambascia di l’ànimu s’è fatta cunsulazioni e la tinagghia dâ gilusìa ha rilasciatu lu miu cori dulenti. Aju capitu ca la tò promìscua prisenza ntê notti di tutti è messaggiu di sintiri cumuni, di ginirusu olocaustu, di amuri universali.
Ora staju megghiu, tant’è veru ca aju appena finutu di m’esprimiri accussì. Li effetti di stu miu riequilibbriu cuntinuirannu pû restu dâ lettera, ti nn’adduni, speru. Ti parrava, prima dû miu deliriu di gilusìa (carmata), dû valuri di ogni cosa, si cunsidirata câ giusta dosi di attinzioni, interessi e cunsapivulizza. Facemu l’esempiu di nu ciuri. Tu passi e mancu lu talii. Fòrsi lu carpisti pirchì ci nn’è tanti. Oppuru ni accatti dû ciuraru li cadàviri ricisi, ancora gucciulanti di linfa e ligati ’n nu mazzu, cu lu scopu di ti tiniri bona la fimmina.
N’àutra vota ’mmeci ti trovi a uziari stinnicchiatu supra nu pratu, e l’occhiu ti casca supra a ’na margarita. Sta vota la talii di vicinu e scopri nu microcosmu. Ci su’ li stami, li pistilli, li fugghiuliddi e tutti chiddi cristi e maronni ca t’hannu spiegatu a scola fari parti dû ciuri e ca nun sai cchiù comu si chiàmanu, ma ci su’, li vidi e ti interessanu, capisci ca su’ li organi di n’essiri viventi e t’emuzioni (si nun si’ dû tuttu rincugghiunutu, naturalmenti). T’emuzioni e pensi ca chiddu ca tu chiami senza ca idda lu sapi margarita, meni ’na vita orgànica cumplessa e sessualmenti stravaganti, accuppiannusi cî sò simili pi ’ntirpostu animali, scatinannu cutidiani orgi aeri a basi di ’nsetti cunsinzienti, oltri dâ murali umana e umana-divina.
E allura ti veni di pinsari: pirchì ’na margarita nun po’ jiri ô Maurizio Costanzo Show, e ’na pornostar sì?

Roberto Quaglia
Gigi Picetti





Lassa nu Cummentu.

Leggi li cummenti di l’àutri.

Mi piaci! Mi piaci! Mi piaci!

Ìnnici dî lèttiri.

Cupirtina.

Ma chi è Roberto Quaglia?





L’òpira "Caro Maurizio Costanzo Show...", sana sana o ’n parti, pò essiri liggiuta, scarcata supra ô computer, stampata e cupiata senza lìmiti, sulu pi usu pirsunali. Tutti li testi e li illustrazioni su’ pruprità di Roberto Quaglia e nun pònnu essiri adupirati sani sani o ’n parti senza autorizzazioni. Lu prugettu gràficu e li cumpunenti gràfichi di sti pàggini su’ pruprità riservata di Roberto Quaglia. L’òpira "Caro Maurizio Costanzo Show...", sana sana o ’n parti, nun pò essiri missa ’n vènnita a nuddu tìtulu senza privia autorizzazioni.
© 1994-2000 Roberto Quaglia.




















Spartìllu:FacebookXWhatsAppTelegramEmail