
 |
LA FÀVULA DÂ PICCIRIDDA SCARUGNATA
Caro Maurizio Costanzo Show,
pî toi spittaturi cchiù nichi, oggi ti cuntu ’na fàvula, la fàvula dâ Picciridda Scarugnata.
C’era ’na vota ’na picciridda scarugnata, ca taliava sempri la tilivisioni. Di matina jia a scola, comu tutti li picciriddi dâ sò età, ma di doppupranzu si piazzava sempri davanti â tilivisioni e nun si muvia cchiù, fina a quannu era l’ura di jiri a lettu.
Datu ca taliava sempri la tilivisioni, sta picciridda scarugnata nun avia amici, fora chiddi ca èranu dintra la tilivisioni. Idda era cunvinta di aviri tanti amici, pirchì la tilivisioni era tutta china di simpatichi pirsuni ca sumigghiàvanu propriu sò amici. C’èranu tanti tanti cartuni, e èranu tutti sò amici. Purtroppu però la picciridda scarugnata si sintia lu stissu assai sula, puru si avia tutti ddi strani amici dintra â tilivisioni. Chista era la prima dî sò scarogni.
A scola li àutri picciriddi ci cuntàvanu ca lu jornu prima avìvanu jucatu tuttu lu doppupranzu. E la picciridda scarugnata rispunnia ca idda nun avia jucatu, ma ca avia taliatu li sò amici dintra â tilivisioni a jucari pi idda. Quannu li picciriddi nun scarugnati jivanu la dumènica doppupranzu ’n bicicletta, la picciridda scarugnata taliava ’mmeci quarchi figura ca jia ’n bicicletta dintra la tilivisioni.
La sò cumpagna di bancu ci dicia sempri quantu si divirtia a jucari cî sò novi pýpi. Chidda picciridda scarugnata nun si divirtia a jucari cî sò novi pýpi, pirchì nun avia tempu. Passava defatti tuttu lu sò tempu a taliari li picciriddi dintra â tilivisioni a jucari cî sò novi pýpi.
Passaru li anni, e la picciridda scarugnata criscia, ma ristava sempri ’na picciridda, puru si crisciuta, e sempri scarugnata. Li àutri picciriddi s’arricurdàvanu di quannu èranu stati cchiù nichi, e ni parràvanu tra iddi. La picciridda scarugnata nun arrinascia a s’arricurdari di quannu era stata cchiù nica, pirchì s’arricurdava sulamenti di quannu èranu stati cchiù nichi tutti li sò amici dintra la tilivisioni. Quannu a scola cuntava quarchi cosa ê àutri picciriddi nun scarugnati, putia sempri cuntari sulu chiddu ca avia vistu dintra la tilivisioni, pirchì ntâ sò vita nun avia mai vistu àutru.
"Ti piaci passiari ntô voscu?" ci chidia ogni tantu nu cumpagnu.
E la picciridda scarugnata rispunnia: "Ô Granne Puffo ci piaci assai passiari ntô voscu". Po’ agghiungia "A Cappuccetto Rosso puru, ma havi a stari attenta ô Lupo." Ma idda nun ci era mai stata ntô voscu.
Puru a Natali, la picciridda scarugnata era scarugnata, pirchì li àutri picciriddi cuntàvanu dî beddi rijali ca avìvanu ricivutu di Babbo Natale ca era trasutu di ammuccia dintra li sò casi, e idda ’mmeci s’arricurdava sulamenti dî beddi rijali ca li picciriddi dintra â tilivisioni avìvanu ricivutu di Babbo Natale ca era trasutu mica tantu di ammuccia dintra la Televisioni.
Passaru àutri anni, e la picciridda scarugnata era sempri ’na picciridda, puru si sempri cchiù crisciuta, e sempri cchiù scarugnata.
Nun s’arricurdava defatti nenti, di tutti li anni ca èranu passati, ma s’arricurdava sulamenti chiddu ca avia vistu ’n tilivisioni. Nun s’arricurdava mancu cchiù comu èranu fatti li sò ginituri, pirchì nun apparivanu mai ’n tilivisioni e allura idda nun li taliava, e allura doppu nu pocu puru iddi avìvanu finutu di taliari a idda.
"Pòvira mia!" si dissi nu jornu la picciridda scarugnata "Nun m’arricordu cchiù mancu comu è fatta mâ matri!"
Pruvau allura a nun taliari la tilivisioni pi vidiri sò matri, ma nun ci arrinisciò. Di tutti li parti taliava, vidia sulamenti la tilivisioni. S’era abituata a la taliari accussì tantu ca ormai nun vidia cchiù nenti àutru. Puru a scola, tutti li sò cumpagni sparìru davanti ê sò occhi, sustituiti di tanti nichi tilivisioni ca sautiddàvanu ccà e ddà. La ’nsignanti si trasfurmau ’n nu granni granni tilivisiuruni cu dintra sulamenti la facci di ’na strega ca la sgridava ’n cuntinuazioni.
"Pòvira mia!" si dicia la picciridda scarugnata "Sugnu sempri cchiù scarugnata! Oh, comu vurrìa finiri di taliari sempri la tilivisioni!"
Ma era ahimè troppu tardu! Ormai idda era pi sempri ’na vìttima dâ tilivisioni! Nun avia cchiù pinseri sò, ma sulu pinseri ca la tilivisioni avia misu dintra di idda. Nun avia ricordi sò, ma sulu ricordi pruvinienti dâ tilivisioni.
Po’ nu jornu la picciridda scarugnata pirdiò puru lu sò nomu, e è pi chistu ca lu sò nomu nun apparisci ’n sta fàvula. Nudda dî pirsuni ca apparivanu dintra la tilivisioni avia mai prununciatu lu sò nomu, e allura idda lu avia scurdatu.
Quannu nu jornu la picciridda scarugnata sparì, nuddu si ni addunau, mancu idda, datu ca idda s’addunava sulamenti dî cosi ca succidìvanu dintra â tilivisioni, e dintra la tilivisioni idda nun era mai sparita datu ca nun ci era mai mancu apparuta.
Nuddu oggi s’arricorda cchiù dâ pòvira picciridda scarugnata ca taliava troppu la tilivisioni.
Nuddu fora la pirsuna bona ca ha scrittu sta fàvula pi sarvari tutti li picciriddi e li picciriddi ca tàlianu troppu la tilivisioni ’mmeci di si divirtiri jucannu comu si devi, e rìsicanu accussì puru iddi di scumpariri dû munnu, comu la picciridda scarugnata ca oggi nuddu s’arricorda cchiù.
Roberto Quaglia
L’òpira "Caro Maurizio Costanzo Show...", sana sana o ’n parti, pò essiri liggiuta, scarcata supra ô computer, stampata e cupiata senza lìmiti, sulu pi usu pirsunali. Tutti li testi e li illustrazioni su’ pruprità di Roberto Quaglia e nun pònnu essiri adupirati sani sani o ’n parti senza autorizzazioni. Lu prugettu gràficu e li cumpunenti gràfichi di sti pàggini su’ pruprità riservata di Roberto Quaglia. L’òpira "Caro Maurizio Costanzo Show...", sana sana o ’n parti, nun pò essiri missa ’n vènnita a nuddu tìtulu senza privia autorizzazioni.
© 1994-2000 Roberto Quaglia.
|