
 |
ANCORA SPROLOQUIO
Caro Maurizio Costanzo Show,
’n principiu era lu caos, accussì almenu si dici o si è dittu e fòrsi si dirà sempri di cchiù. E allura, ca lu caos sia!
Rumuri di funnu. Balbettii inintelligibbili. Fruscia. Attribbuti dû caos, ma nun ancora caos. Fisica indeterministica, quanti di ccà e di ddà, quanti quanti si lassirannu quantizzari e quannu? Quali è lu filu ca liga li fila, la metàfura ca dissorvi li metàfuri?
Ca ’n principiu ci fussi lu Verbu lu sannu puru li picciriddi. Ma prima dû verbu c’era la spirali, màgica forma di cui tuttu si gènira. L’argumentu surgi di per sé di nu caos pocu stàbbili, ca già si dissorvi ntâ autucustruzioni di ’na parvenza di significatu cundivisibbili. La spirali. La spirali. La spirali è la forma dâ nostra galassia. La spirali è la forma di ’na cunchigghia. La spirali surgi ’n ogni televisuri di per sé quannu puntamu ’na telecàmmara addumata versu lu schermu ca ni trasmetti l’immagini prudutta. Surgi accussì, dû nulla, spuntanea, perfetta ntâ sò autuprudutta geumitrìa, dinàmica ntâ sò parventi rutazioni armònica. Nuddu l’ha criata. Idda surgi di chiddu ca chiamamu n’effettu di retroazioni tra la telecàmmara e lu monitor. Ma lu fattu ca nuiautri la si chiama accussì pi nenti la spiega. La spirali è ’na forma geumitrica impurtantissima ca mai ni ’nsègnanu a scola, unni ni dròganu la menti cî futili coordinati dî quadrati, dî triànguli e dî sò stúpidi ipotenusi. Mai nu cennu però â spirali, forma geumitrica cumplessa e ineffabbili, origgini di tuttu chiddu di cumplessu canuscemu, nuiautri cumprisi. Eh, sì, lu nostru DNA, chidda superba molècula ca cunteni lu nostru còdici genèticu, cioè lu prugettu di custruzioni di ogni mìnima parti di nuiautri stissi, havi ’na forma elicoidali, cchiù simìli a ’na spirali ca a nu quadratu puru irtu di ipotenusi.
Ma pirchì ni ’ntestardiri supra la spirali? D’accordu ca quasi nuddu s’è turmintatu cchiù di tantu supra li misteri di sta forma accussì impurtanti, ma ora ca l’avemu minziunata mutamu lu versu dû nostru sguardu.
Ecco di novu quarchi cennu di caos, culla di ogni favilla di autèntica novità. Furzamu lu caos a s’accuppiari supra di sé, abbannunamu li significati, significamu li abbannuni e abbindulamu allocchi. Giuvamu a chiddu di giuviali già semu senza sapiri di essiri, cingemu lu nonsensu cû lappatu purpacchiu di nu jitu sconnessu di ddu ciriveddu ca d’a autènticu dèspota ni istiga a ci furniri brani di significanza cunclamata.
Inerpicamuni supra pâ metàfura ca cû inerpicarisi suggerisci significati ca nun sviluppiràmu cchiù, sprufunnamuni ntâ sò soru cchiù tristi e depressa, macinamu rani e pani raffermu d’a fermu, pornoperno di alluccinata stabbilità metalògica, enucleamu la parola enucleari senza agghiungiri àutru.
Ecco perbacco nu saccu di sensi densi ca pensi nu saccu ma ti pari nu pocu nu paccu. Svaccu di vucca e di laringi, cordi vucali inclusi. Li musi su’ fusi, paroli astrusi infinòcchianu quartieri mintali e paramintali. Scavezza lu sò coddu dâ cavezza lu scavezzacoddu, e cu’ lu po’ biasimari? Nu Wagner di magmer musicaler. Crêpes Moana & Mandingo, Panna e Nutella, flambé cu ghirigori di untu. Ciriveddi evapurati a iosa e a foia nun prudýcinu noia, ma a noia cundýcinu. Sauti di menti schiúdinu visioni di eoni di idei, oppuru no, ma intrinsecamenti sì cundutu di no e urnatu a fòrsi.
Pòviru cu’ significati cerca unni significati latìtinu, riccu cu’ significati allucina ntô medèsimu locu, oppuru pòviru lu stissu propriu indulgennu a tali gestu, ma cu minor arti.
Regi lu caos, o fòrsi no, latita pi certu lu prugettu e l’emisferu sinistru dormi ntô sò cerebrantru endocrànicu.
Puttaneggiamentu impudenti e impunitu, pirchì prusegui ’n tia stissu? Dumanna uziusa, comu uziusu è tuttu lu subblimi, subblimi eccelsu e subblimi ìnfimu. L’oziu è lu patri di tutti li idei. Si li si abburtisci scaturìscinu li vizi, aburti d’idei. Li vizi, chini di tuttu lu puteri cangianti dî idei, ma monchi di chiddi. Li vizi nun pònnu essiri viziusi. Li viziusi ’mmeci lu su’.
Udiusi viziusi e viziusi nuiusi, tutti e dui negletti e imperfetti. Metti ca li jatti sianu matti, si ti ni fotti permetti ca còlinu li sacchi, nun sacciu si mi spiegu ma sacciu ca nun mi spiegu e lu fazzu apposta, pirchì aju la facci tosta.
Abbasta. Cu’ s’impasta apposta cu paroli posti a casacciu finisci malacciu. Nun ci la fazzu. Ma mi cumpiacciu di quantu sugnu pagghiacciu. Cacciu lu sennu fora di sé e di mia, e diffirenza nun c’è. La rima fa rima pirchì è ’n rima. Ma nun havi la mia stima. Si stima ca la rima l’avissimu ’n zucca prima, prima dâ arba dû sennu, e chistu lu sapemu cû sennu di po’, praticamenti ora. Â arba di l’omu si vivia ’n riga e ’n rima. Vistigia di tutti e dui, entità strambi, permànginu oggi.
Vurgemu lu capu abbannunannu la rima o chiddu ca rima pari ô propriu distinu d’obbliu. Nu jornu futuru la rima scumparirà ’nfini dî umani discursi e pinseri, pi sempri, comu scumparìa lu pilu dâ nostra peddi e scumparirannu li denti dû giudizziu e fòrsi puru li àutri. Nu jornu futuru, fòrsi puru luntanu, ’n ddu spaziu metafòricu ca secunnu nuiautri è lu tempu. Succidirà quannu li significati ca s’agìtanu ’n nuiautri si sarannu libbirati dî àbiti scimmieschi e post-scimmieschi, e vivirannu pi ’nteru dâ propria natura metafòrica, abbannunannu, comu lu serpenti abbannuna la sò peddi smessa, l’antica natura furmali musical-rìtmica.
V’è oscuru chiddu ca ju fina a ora aju spressu? Siatini lieti. È oscuru puru a mia o accussì fingu ca sia ntô timuri ca lu sia daveru malgradu a mia para nun lu essiri.
Scusate, eh.
Roberto Quaglia
L’òpira "Caro Maurizio Costanzo Show...", sana sana o ’n parti, pò essiri liggiuta, scarcata supra ô computer, stampata e cupiata senza lìmiti, sulu pi usu pirsunali. Tutti li testi e li illustrazioni su’ pruprità di Roberto Quaglia e nun pònnu essiri adupirati sani sani o ’n parti senza autorizzazioni. Lu prugettu gràficu e li cumpunenti gràfichi di sti pàggini su’ pruprità riservata di Roberto Quaglia. L’òpira "Caro Maurizio Costanzo Show...", sana sana o ’n parti, nun pò essiri missa ’n vènnita a nuddu tìtulu senza privia autorizzazioni.
© 1994-2000 Roberto Quaglia.
|