‹ Ìnnici dû situ · Pàggina dû museu · repertu ristauratu
Spartìllu:FacebookXWhatsAppTelegramEmail
Nica storia dâ fantascienza (Caro Maurizio Costanzo Show... lettera n.35)
lettera n.35
Italiano Latina Zeneise Napulitano Venesian Romanesco Sicilianu Bulgnais

La immaginazioni è cchiù impurtanti dâ canuscenza.

ALBERT EINSTEIN






















NICA STORIA DÂ FANTASCIENZA

Caro Maurizio Costanzo Show,

Cuntinuu a notari ca di tia si parra di tuttu, fora ca di fantascienza. Accussì, a binificiu dâ Umanità Italiana, dâ quali sulitamenti si’ paladinu tu cchiù di assai àutri, mi trovu ’mmeci custrittu a ni parrari nu pocu ju. Chi è la fantascienza? Comu è nata? Quannu è nata? Pirchì è nata? Partemu dâ acchianata, ovveru dû sèculu scorsu.
Ntô munnu uccidintali, fina â rivuluzioni industriali dû diciannuvèsimu sèculu, lu futuru dâ sociità era pû individuu n’"ambienti" ca nun distava particulari curiusità. Lu prugressu tecnulògicu trasfurmava già di millenni la sociità - è veru - ma lu sviluppu, puru accilirannu cuntinuamenti, nun era mai statu facilmenti percepibbili dû individuu ’n prima pirsuna. Ntô arcu di ’na vita umana, èranu ben pochi o addirittura nudditi li prugressi tecnulògici e li rilativi trasfurmazioni dû vìviri cutidianu ca la sociità pruducia. Si nascia e s’invicchiava ’n nu munnu ca canciava troppu lentamenti pirchì ci si arrinascissi a s’addunari ca l’onda dû canciamentu sarrìa prusiguita oltri la propria morti. Lu figghiu di nu scarparu ’mparava lu travagghiu dû patri pi po’ nu jornu lu trasmèttiri ô propriu figghiu, e nun c’era nuddu rìsicu ca ’nfrattantu quarchidunu àutru inventassi nu novu sistema automatizzatu pâ pruduzioni di scarpi. Lu futuru tecnulògicu nun esistia, a livellu dâ cuscienza cumuni. Chiddu ca era, sarrìa sempri statu puru doppu. Li spuràdichi ’mminzioni ca puru, ntê millenni, avìvanu fattu fari passi di giganti â speci umana, èranu cunsidirati eccezzioni miraculusi a ’na règula di immutabbilità dâ tecnulugìa. Li ’mminzioni dâ umanità, rari ntô corsu di ’na vita umana, èranu assimilati comu ’na magia ca improvvisamenti divinissi possibbili, e accussì accittati comu ’na nova norma, nu prodigiusu traguardu arrivatu oltri lu quali nenti di novu po’ cchiù vìniri inventatu.
Lu Regnu di l’Ignotu nun era accussì situatu ntô futuru (ca la cuscienza cumuni s’immaginava pressoché idènticu ô prisenti), ma ’n àutru pizzu, ’n n’àutru locu. Era ’n àutru pizzu, ’n nu paisi luntanu, oltri li cunfini dû munnu canusciutu, ntô Regnu dî Celi e ’n milli àutri località immaginarii ca si cunsumàvanu mirabbulanti avvinturi e alieni vicenni. La immaginazioni, ntê sunnaturi ca ’na putenti immaginazioni avìvanu, esplurava sempri ntô spaziu e mai ntô tempu, pirchì era ammissibbili ca a lochi luntani putissiru currispònniri ignoti cuntesti, (doppututtu, ogni tantu quarchidunu turnava di longhissimi viaggi cuntannu ca effettivamenti esistìvanu lochi cumplitamenti diversi dî propri, abitati di pirsuni cu facci usi e custými diversi assai), ma era assulutamenti inammissibbili ca a mumenti timpurali luntani (ntô futuru, ovviamenti) putissiru currispònniri cuntesti diversi di chiddu prisenti. A dimustrazioni di tuttu chistu si cunsidira tutta la littiratura fantàstica scaturita dâ umanità pi millenni: nun c’è pressoché traccia di narrazioni unni l’alienità dû cuntestu sia rapprisintata di nu spustamentu dâ azioni longu l’assi dû tempu, versu lu futuru, mentri ’mmeci abbòndanu li storii di viaggi ’n lochi alieni pirchì rimoti ntô spaziu.
Stu statu dî cosi s’alterau significativamenti câ rivuluzioni industriali dû diciannuvèsimu sèculu. La accilirazioni dû sviluppu tecnulògicu causau trasfurmazioni talmenti frequenti ntâ vita dî pirsuni, di nun rènniri cchiù inammissibbili lu cuncettu ca lu sviluppu tecnulògicu avrìa pututu ’n futuru trasfurmari ulteriurmenti la vita dî pirsuni.
Lu riflessu di chistu supra la littiratura fu ca nasciu la fantascienza (’n ’nglisi, cchiù propriamenti: science fiction, ovveru littiratura di scienza). Mary Shelley (la mugghieri dû cèlebbri poeta) iputizzau ca li prugressi ntâ biuchìmica e ntâ chirurgìa avrìanu nu jornu cunsintutu di rigenerari ’n laburatoriu la vita, e scrissi Frankenstein. Jules Verne, puru rimanennu ancuratu â tradizioni ca ricircava l’alienità ’n àutru pizzu, pi menzu di viaggi, iputizzau ca sarrìanu stati li prugressi tecnulògici a rènniri possibbili li sò viaggi ntê lochi cchiù disparati. H.G. Wells, inspiratu dâ cunvinzioni scientìfica dâ èpuca ca Marte putissi ospitari vita extraterrestri, scrissi "La guerra dei mondi", lu primu rumanzu ntô quali la terra vinissi invasa di extraterrestri. Ntô 1926 Hugo Gernsback, ntê USA, fundau la prima rivista spicializzata ’n littiratura di fantascienza, ma fu sulu cû l’irruzioni di John Campbell Jr., ntô 1938, â guida dâ rivista Astounding Stories, ca ’na nova e foltissima schiera di scritturi si furmau, dannu lu via a chidda ca fu doppu chiamata "L'età d'oro della Fantascienza". Arricurdamu, di sta nova ginirazioni di auturi, tri nomi ca fòrsi aviràiti già sintutu: Isaac Asimov, Robert Heinlein, Arthur Clark. ’N sta fasi, li temi duminanti dî storii divinnìru, pâ prima vota, estrapulazioni rigorosamente scientìfichi supra lu futuru prugressu dâ tècnica. La sconcertanti esplusioni dâ bomba atòmica supra Hiroshima spiegau inequivocabbilmenti ô munnu ca lu futuru era già accuminciatu, e sempri cchiù genti s’interissau â fantascienza pi circari di capiri comu lu futuru sarrìa pututu essiri.
Po’ fu inventata la tilivisioni. Li litturi di narrativa tradiziunali abbannunàru ’n massa li libbra pi si dedicari ô sò novu e imperituru passatempu. Ma li litturi di fantascienza aumintàru, e accussì puru li auturi.
Dâ secunna metà dî anni cinquanta ’n poi, e pi tutti li anni sessanta, la fantascienza trasiu ’n ’na nova fasi, ca fu chiamata "New Wave". Li storii supra la scienza e li scienziati nun èranu cchiù ô centru dâ attinzioni. Prutagunista dâ nova fantascienza divinni la genti cumuni, ca subiva li effetti dî prugressi tecnulògici. Li estrapulazioni dî scritturi nun èranu cchiù limitati ê puri ’mminzioni tecnulògichi, ma s’avvinturàvanu puru ntâ suciulugìa e ntâ psiculugìa. La fantascienza era crisciuta e maturata, s’era arricchuta. Avia prepotentimenti fattu irruzioni ntô campu la satira suciali.
Ntê anni ottanta nasciu lu muvimentu cyberpunk, tuttora rigugghiusu, chiamatu puru neuromànticu (di Norman Spinrad). Pirsunaggi neuromàntici, ntê rumanzi cyberpunk comu di fora di iddi (lu muvimentu cyberpunk è defatti tracimatu dî propri àrgini littirari pi addivintari nu fenòminu suciali), su’ spissu ’na nova ginirazioni di ribèlli tecnulugizzati. Lu sfrinatu sviluppu dâ informatica induci ’n cchiù a crèdiri ca ’n futuru lu cuncettu stissu di realtà ni possa vìniri cumplitamenti trasfiguratu, e li estrapulazioni supra chistu accussì fiòccanu. La "Realtà Virtuale" è pi nuiautri ancora sulu nu videogame, ma ’n futuru...
La fantascienza nun si ferma ccà. Nuiautri ’mmeci sì.

Roberto Quaglia





Lassa nu Cummentu.

Leggi li cummenti di l’àutri.

Mi piaci! Mi piaci! Mi piaci!

Ìnnici dî lèttiri.

Cupirtina.

Ma chi è Roberto Quaglia?





L’òpira "Caro Maurizio Costanzo Show...", sana sana o ’n parti, pò essiri liggiuta, scarcata supra ô computer, stampata e cupiata senza lìmiti, sulu pi usu pirsunali. Tutti li testi e li illustrazioni su’ pruprità di Roberto Quaglia e nun pònnu essiri adupirati sani sani o ’n parti senza autorizzazioni. Lu prugettu gràficu e li cumpunenti gràfichi di sti pàggini su’ pruprità riservata di Roberto Quaglia. L’òpira "Caro Maurizio Costanzo Show...", sana sana o ’n parti, nun pò essiri missa ’n vènnita a nuddu tìtulu senza privia autorizzazioni.
© 1994-2000 Roberto Quaglia.




















Spartìllu:FacebookXWhatsAppTelegramEmail