‹ Indice del sito · Home del museo · 🌐 Lingua / Language

SATIRA
CHE ROBA E'?



Satira S.r.l.
C'è lu trùccu. E c'è l'ingannu.

E sì! Ci fu un'època unni cridìa nnâ sàtira. C'è cu' cridi a Bbabbu Natali, c'è cu' cridi in una divinità o in una parti pulìtica, cu' cridi nnâ giustizia o in un cantautåri. Iu cridìa nnâ sàtira. Lu sàcciu, l'ammettu, era ngènuu, ma cu' nun l'è statu almenu pi un pocu?

La sàtira in sé è cosa bona, comu tanti idei e ideologgìi astratti. Ma lu munnu di l'Umurismu Reali è spissu lu cuntràriu di chiddu chi pari, comu un bellu jornu inevitabbilmenti appi a scupriri.


Lu principiu era lu Mali...
...e ve lo dimostro.
Il Male

In principiu era lu Mali, arrimèdiu a chiddu chi sustèni la Bibbia. Lu Mali fu un settimanali satìricu pubblicatu ntê anni settanta dû sècolu passatu. Fu l'ùnicu periòdicu satìricu talianu capaci daveru di dissacrari e sfuttiri custumi e scustumati dâ so època. Chistu è un datu stòricu oggettivu. La prova? Pi putiri esìstiri, Lu Mali avìa lu so direttåri responsàbbili stabbilmenti risidenti in galera. E a ogni nisciuta dû settimanali la so pena s'allungava. Sulu accussì Lu Mali era capaci d'esercitari la so libbirtà d'opinioni e di stampa. Na cosa è certa: quarchidunu di sti signuri avìa i palli.

Dieci anni dopo...
...il nulla.

Poi Lu Mali chiuìu i pubblicazioni. Anni doppu, mi ritruvai a lèggiri un tabloid virdulinu chi quarchidunu si ricurdirà: Cuore. A lu principiu supplimentu di l'Unità, addivintau prestu na testata indipendenti. Almenu in apparenza. Pi un pocu mi divirtìu, macari si evidentimenti avìa picca di lu spìritu dissacranti dû Mali. Poi succidìu quarchi cosa chi mi fici rinsaviri definitivamenti.

Nàscita e morti di Crepacuore
Periòdicu effìmeru di sàtira istantànea
GALEOTTA FU LA GITA

Currìa l'annu 1991 e si stava a Lugliu. Avìa liggiutu supra lu settimanali Cuore chi na sidicenti "Festa della Satira" si facìa di ddà a picca in un paisi di l'Emilia, urganizzata propriu di Cuore. A ddu tempu nun avìa ancora persu tutta la me fidi nnâ sàtira, dunca pinsai un pocu sconsideratamenti - e assai misticamenti - chi l'avvenimentu putissi èssiri di me interessi.

Accussì, un certu doppupranzu di lugliu '91 fici un satu a casa dû me amicu Gigi Picetti e ci prupunìi di fari un satu a la festa della satira. Ammaliatu macari iddu di st'idea astratta, s'unìu a mia, partèmu sùbitu di Genova e picca uri doppu arrivàmu di sira a Montecchio, lu paisi di l'Emilia unni la festa si facìa.

Cu immediatu orruri scuprèmu sùbitu chi la tantu decantata festa della satira in sìntesi àutru nun era chi un banalìssimu Festival dell'Unità. In ddi stissi jorna c'era un festival dell'unità macari a Genova, e ni sintèmu dunca piuttostu fissa a avìri fattu tri uri di màchina pi jiri a na fera idèntica a chidda chi avìamu sutta casa.

Angusciati, circàmu a dritta e a manca un pocu di sàtira o quarchi cosa dû gèniri, ma tuttu chiddu chi truvàmu fu sulu na spèci d'anfiteatru chinu unni migghiara di pirsuni comu pècuri ascutàvanu na spèci di talkshow chi si cunsumava supra lu parcu. Nsumma, era comu taliari lu Maurizio Costanzo Show sulu chi l'ospiti èranu i vari Michele Serra, Paolo Hendel, Fabio Fazio e cumpagnìa bedda chi ciarlàvanu tra d'iddi senza sapìri bonu chi diri, comu in gèniri succedi in qualisìasi talk show.

Puru nun capennu bonu pirchì avìamu jutu ddà, Gigi Picetti e iu di na cosa èramu però certi: nun ni futtìa nenti d'ascutari genti ntinta a parrari tra d'iddi pi dìrisi cosi menu interessanti di chiddi chi nuàutri putìamu dìrini tra nuàutri. E la massa di pècuri in muta adurazioni supra li scaluna di l'anfiteatru era nnâ so muta passività ancora cchiù schifusa dâ presuntuåsa genti supra lu parcu. Si capiti pirchì, bonu, sannò amen.

Troppu tardu pi turnari a Genova, appimu a annigari nnâ birra la delusioni d'èssiri ddà e doppu èssiri trasuti a sparrari un pocu in un videobox a la fini ni ritiràmu a dòrmiri nnâ tenda chi ni avìamu purtatu.

SENZACUORE

La matina doppu, na ràpida perlustrazioni dâ "festa" ni misi davanti a na drammàtica alternativa: annuiàrini a morti tuttu lu jornu o turnàrini a Genova cu li pìvi ntô saccu. Na spèci di alternativa dû diàvulu. La "festa" era un mortòriu indescrivìbbili (nfatti nun c'è propriu nenti di descrìviri), ma turnari sùbitu a Genova nun ni ntusiasmava. Decidèmu allura di rinviari di quarchi ura lu ritornu, cu l'intenzioni di fari quarchi cosa chi ni divirtìssi almenu un pocu nnê picca uri chi ancora avìamu a passari a Montecchio.

Avìamu notatu chi la zona, notoriamenti china di zànzari, nn'era nveci straordinariamenti sprovista. Quarchidunu ni spiegau chi dd'annu c'era stata na bona disinfestazioni. Pigghiàmu l'elementu a spuntu e decidèmu di fari la cosa cchiù improbàbbili chi quarchidunu putissi mai fari: mprovvisàmu na raccolta di firmi contra lu bèciu stirminiu di li zànzari. Pirchì lu facèmu? Beh, chi àutru avìamu mai pututu fari?

SENZACUORE

Nacque così SENZACUORE.
Senzacuore era un cartellu di cartuni (un metru e menzu pi un metru), supra lu quali Gigi Picetti e iu avìamu mprovvisatu i primi fissarìi chi ni èranu vinuti in menti. In un modu chi nun m'arricordu, arriniscèmu poi a stampari e fotocopiari un bon nùmiru di finti mòduli pâ raccolta di li firmi. Armati di tuttu chistu, giràmu dunca pâ presunta "festa della satira" vuciannu comu si daveru ni futtìssi quarchi cosa dâ sorti di li zànzari. Ncredìbbili a dìrisi, ni pigghiàru tutti ntô sèriu. Manifestannu apertamenti lu so òdiu pi li zànzari, la genti si rifiutava di firmari. A la cusiddetta festa della satira, nuddu era capaci di ricanùsciri comu tali na truvata satìrica cretina comu la nostra.

Ntô frattempu era già menzujornu, e ni capitau d'imbàttirini in na tavulata cu tutti i VIP dâ festa. I vari Michele Serra, Fabio Fazio, ecc. Pô nostru stupåri, macari iddi nun dèttiru signu di capiri chi stava esattamenti succidennu davanti a iddi. M'arricordu Fabio Fazio diri "È inùtili. Tantu nun servi a nenti." Nun àiu mai caputu a chi cosa s'avissi rifiritu.

Doppu un pocu nn'avèmu abbastanza. Èssiri ddà nun avìa nuddu sensu. Smuntàmu la tenda, acchianàmu in màchina e ni turnàmu a Genova.

CREPACUORE

Però, èramu indignati. Puru avennu sempri saputu chi Cuore nun avìa nenti a chi spàrtiri cu Il Male, cridìamu chi un pocu d'intelligenza girassi macari ddà. Doppu tuttu, pò forsi esìstiri sàtira senza intelligenza? No, nun pò. Ma lu puntu nun è chistu. L'essenza dû prublema era nfatti n'àutra, e la dumanna giusta di fàrisi avìa a èssiri:
"È Cuore un giurnali daveru satìricu?"

CREPACUORE CREPACUORE - retro di copertina

Decidèmu dunca d'investiri un paru di doppupranzi pi dari vita a Crepacuore. Nuddu avìa mai fattu la sàtira dâ sàtira, e a dd'època e in ddi jorna a nuàutri parìu la cosa cchiù giusta di fari. O, si non àutru, la menu noiåsa.

Era lu 1991, e di picca i stampanti laser èranu addivintati economicamenti accessìbbili a tutti. Gigi Picetti e iu ni mittèmu di bon prupòsitu e doppu dui doppupranzi ni niscèmu cu un fògghiu A3 stampatu davanti/darrè cu chidda chi era la nostra risposta a la delusioni Cuore. Lu fotocopiàmu in centinara di còpii.

Quarchi jornu doppu turnai a la cusiddetta "festa della satira" di Cuore e tappizzai ammatula cu Crepacuore. Ncredìbbili, ma veru, l'urganizzatåri (sidicenti alfieri dâ sàtira) si nni risintèru non picca. Unu d'iddi in particulari si mustrau offisu assai pô fattu chi avìamu paragunatu Cuore a l'allura di moda trasmissioni di varietà televisiva Creme Caramel (na purcarìa cu Pippo Franco si nun m'arricordu mali). Sbiguttutu iu rispusi ngenuamenti chi avìamu fattu dâ sàtira. Iddu nun parìu capiri di chi iu stava parrannu. Era troppu.


Tempi Supplementari
Dâ sèrii di cosa nasci cosa

Arrè a Genova, m'aspittava almenu chi nnê nùmiri successivi dû settimanali Cuore, nnê ampi spazi dedicati a la celebrazioni dâ so "festa della satira" cumparissi quarchi menzioni di l'happening di mia ddà attuati cu Gigi Picetti. Era giòvani e ngènuu, e stintava ancora a cummincìrimi chi i sidicenti professionisti dâ sàtira nun avìssiru pi nenti sensu di l'umurismu, almenu pi quantu riguarda l'autoironia. Però, ormai i fatti parràvanu chiaru, e lu me disappuntu pi avìrimi lassatu ngannari di li so travestimenti muntava inarrestabbilmenti. In palori pòviri, era sempri cchiù nfuriatu.

Tempi Supplementari

Raggiuni pi cui mi misi in cuntattu cu Vincenzo Sparagna, già fondatore de Il Male, Frigidaire, e àutri prigevoli iniziativi supra lu filu dâ pazzìa. Ni capèmu sùbitu. Iddu stava pi dari a li stampi un novu periòdicu, Tempi Supplementari, e decidèmu d'nsirìricci un supplimentu satìricu chiamatu Crepacuore, propriu comu na vota l'Unità avìa avutu un insertu chiamatu Cuore.
E accussì, ê primi di Nuvèmmiru 1991, lu primu nùmiru di Tempi Supplementari trasìu nnê edìcoli. E lu so supplimentu satìricu si chiamava Crepacuore.

CREPACUORE pagina 1 CREPACUORE pagina 2
CREPACUORE pagina 3 CREPACUORE pagina 4

Chiddi chi vidìti supra sù i quattru pàggini dû primu nùmiru di Crepacuore. L'impustazioni e i testi sù tutti mè e di Picetti, quarchi vignetta macari mentri àutri sù di Scozzari e Giuliano. Pi quarchi disègnu ni detti na manu macari Laura Bagliani.

CREPACUORE numero 2

Eccu la prima facciata dû secunnu nùmiru di Crepacuore. Câ brutta vignetta d'Occhetto ô centru dâ pàggina nun c'intràmu però nenti. Fu nsirita a nostra nsaputa.

Ccà sutta, nveci, na nostra vignetta câ quali c'intràmu.

Qui a fianco, DONALD FUCK, na nostra criazioni chi però nun appi mai lu sviluppu chi avissi miritatu. Realizzata nzèmmula a un amicu disignatåri, nun appi poi sèguitu pô fattu chi Crepacuore si firmau doppu lu secunnu nùmiru.

Pirchì nun cuntinuàmu? Nun m'arricordu cchiù. Probabbilmenti pirchì nun ci si guadagnava dinaru. E quarchi àutra raggiuni minåri.

Donald Fuck

Si vi piàcinu i mmàggini supra sta pàggina putiti cliccàrili, ingrandìrili e sarvàrili ntô vostru computer. Putiti macari stampàrili e affìggirili nnâ vostra cammaredda, si vi fa piaciri. Nsumma, facìtinni un pocu chiddu chi vi pari. Ùnica raccumannazioni: si l'usati ntô vostru situ, MITTITI PI PIACIRI UN LINK Ô ME SITU. Si vuliti mèttiri un link macari senza mmàggini, siti benvinuti ô stissu.

Tuttu chistu nun v'abbasta? Siti dunca pronti pi affruntari na me campagna elettorali surrealista.

COPERTINA | INDICE | BIOGRAFIA | MIEI SCRITTI | FANTASCIENZA | IMMAGINI | | RASSEGNA STAMPA | BOOKSTORE | POSTER | POLITICA | SATIRA | GUSTI | AMICI | VARIA UMANITÀ | CUNTRIBBUISCI Â VITA DI ROBERTO | CONTATTI | LINKS |

Photo of Roberto Quaglia Photo of Roberto Quaglia

Si vuliti cuntattari stu mutanti
chi ntô tempu cància la so facci,
sapete come fare.

Se non lo sapete, CLICCATE QUI

Si propriu nun ci arrinisciti, jiti a fàrivi binidiri

Ùrtima mudìfica, 23 Ottùviru 2003

© 1995-2006 by Roberto Quaglia