‹ Ìnnici dû situ · Pàggina dû museu · repertu ristauratu
Spartìllu:FacebookXWhatsAppTelegramEmail
Teurìa dâ Utilità Suciali (Caro Maurizio Costanzo Show... lettera n.22)
lettera n.22
Italiano Latina Zeneise Napulitano Venesian Romanesco Sicilianu Bulgnais Sardu Milanes

Cunsidirari li avvinimenti realisticamenti, ’n tèrmini di causi mùrtipli, è difficili e emotivamenti nun giova. Comm’è cchiù facili, ’mmeci, comm’è cchiù piacèvoli fari risaliri ogni effettu a ’na causa sìngula e, si possibbili, pirsunali. Â illusioni di capiri, s’agghiuncirà ’n stu casu, lu piaciri dû cultu di l’eroe, si li circustanzi su’ favurèvoli, e l’uguali, si non cchiù granni piaciri, quannu su’ sfavurèvoli, di pirsiguitari nu crastu espiatoriu.

ALDOUS HUXLEY









































TEURÌA DÂ UTILITÀ SUCIALI

Caro Maurizio Costanzo Show,

m’approfittirò dâ tò esistenza, dâ tò attinzioni, dâ mia esistenza, dâ mia attinzioni e di sta mia lettera pi sviluppari li fundamenti dâ mia "TEURÌA DÂ UTILITÀ SUCIALI". Nun sacciu si sia granchì comu teurìa, puru pirchì è cchiù ca àutru quarchi cosa ca m’è vinutu ’n menti ultimamenti pi supperiri ô orrendu vàcuu cuncittuali ’n mia di sempri esistenti, pirchì aju sempri rifiutatu li precuncetti precotti supra lu funziunamentu di l’essiri umanu e àffini ca su’ ojijornu accussì di moda ’n tutti li ciriveddi.
Prumettu ca quannu parru di "utilità" e di "suciali" nun mi rifèrisciu assulutamenti a quarchi cosa tipu valuri ca àbbianu a essiri pusitivi o nigativi o tutti e dui. Intinnirò sempri li paroli "utilità" e "suciali" pû sò asètticu significatu tècnicu, senza chiddi accezzioni ca cuinvòrgginu nu giudiziu cî quali usualmenti veni trasfiguratu lu sò puru significatu. È chistu lu primu precuncettu ca avemu a abbuliri, si vulemu ci capiri quarchi cosa di l’essiri umanu. Ca quarchi cosa sia útili nun significa ca sia bona o giusta. Significa ca è útili ’n sensu funziunali e basta.
Chistu primisu, passamu ô dunqui e dintorni.
Nun è certu ’na mia ’mminzioni ca l’essiri umanu sia n’animali suciali, ovveru ca àbbia bisognu di ’ntessiri rilazioni suciali. Chiddu ca ju sustegnu è ca l’essiri umanu sia esclusivamente n’animali suciali, ovveru ca nun possa esistiri si non ’n funzioni di quarchidunu o quarchi cosa esterni a sé. Tutti li nostri cchiù cumuni giudizi supra li essiri umani, bonu, cattivu, egoista, altruista, ecc., su’ categurii sbagghiati, funnati supra lu sbagghiatu precuncettu ca l’individuu umanu possa essiri cchiù o menu "sucialmenti útili". Li diffirenzi esistinu, tra individui e individui, ma ripulennu ogni cumpurtamentu di qualsiasi individuu di tutti li sovrastrutturi simbòlichi cî quali semu abituati a lu rivestiri, ni ritruvamu ’mmanu sempri lu stissu mìnimu denuminaturi mùrtiplu: la utilità suciali.
Nun esistinu individui sucialmenti inútili. Quannu quarchidunu è sucialmenti inútili mori. (Chistu nun significa ca cu’ sia mori sia sucialmenti inútili). Ma... chi è la utilità suciali?
Avemu prima di tuttu abbàttiri lu precuncettu ca sia útili sucialmenti cu’ giova a tutta la sociità o a chidda parti dâ sociità ca ni piaci di cchiù. Fina a quannu ni ustinamu a discrìviri la realtà comu vulissimu ca la realtà fussi, mai ni avviciniràmu â realtà.
È sucialmenti útili chiunque suddisfa ’na qualsiasi esigenza di l’àutri. Nun nicissariamenti ’na esigenza ca àbbia lu nostru cunsensu. Po’ trattarisi di ’na esigenza ntâ quali ni identificamu facilmenti (aiutari a quarchidunu a supravviviri), oppuru ’na esigenza luntana dû nostru modu di vidiri li cosi (aiutari a quarchidunu a accidiri a quarchidunu àutru). Essiri útili sucialmenti significa sulu chistu.
È difficili a abbannunari lu precuncettu ca la utilità suciali sia nicissariamenti quarchi cosa di "bonu". Cunsidiramu, pâ nostra natura e riddità culturali, sucialmenti útili la crocerossina ca cura n’’nfermu, ma nun lu trafficanti di droga o lu dittaturi sanguinariu. E è pi causa di stu precuncettu ca nun arrinescemu a capiri pirchì quarchidunu possa fari lu trafficanti di droga o l’assassinu. A stu puntu ci voli sulu si dicidiri si si voli capiri comu funziona l’essiri umanu e la sò sociità o si si voli ’mmeci cuntinuari a si cruggiulari ntâ miserrima illusioni di aviri capitu ca ci su’ li boni e li cattivi e ca nuiautri, naturalmenti, facemu sempri parti dî boni. Si si voli capiri, ci voli mumentaneamenti accantunari li propri dogmi, ovveru chiddi "quoti" di Verità Rivelata solidamenti arruccati ntâ nostra menti, dighi insurmuntabbili contra li quali vànnu a s’arristari ddi milli flussi e rivuli ca su’ li nostri canuscenzi ca crèscinu, si trasfòrmanu, votati a cunfluiri ’n nu sapiri dinàmicu e tumultuusu, si nun fussi appuntu pi chiddi stúpidi dighi, sòlidi àrgini contra ogni ulteriuri comprinsioni.
Nun esisti essiri umanu útili sulu a sé stissu. Nè esisti essiri umanu útili a tutti li àutri. Lu accussì dittu libbiru arbitriu e certamenti li circustanzi cundýcinu li individui a "scegghiri" li rifirenti ê quali essiri útili ntâ propria vita. Ma la scelta è raramenti, si non addirittura mai, ’na scelta realmenti tali, ’na scelta miditata e cunsapèvoli. È, cchiù di chistu, l’esercizziu di n’istintu innatu, chidd’istintu ca fa di l’essiri umanu n’animali suciali. L’istintu suciali umanu cunduci l’individuu a circari àutri ê quali essiri útili, ô livellu cchiù cònsonu ê propri spicificità. Duranti l’infanzia, si è útili ê genituri comu figghi, e si è útili ê àutri picciriddi comu cumpagni di jochi. Arrivati a l’età adulta, tutti e dui li funzioni pèrdinu di aduguatizza. Lu accussì dittu "inserimentu ntâ sociità" è nu mumentu delicatu propriu pirchì fortissima è la esigenza di passari dî antichi funzioni ê novi ruoli di utilità. Ci si cala a precipiziu ntô ruolu di utilità cchiù idoneu ê propri caratterìstichi tra chiddi risi dispunibbili dî circustanzi. C’è cu’ rèsci a addivintari avvucatu, cu’ è felici di addivintari upiraiu, cu’ nun trova di megghiu ca s’arruolari ’n nu esèrcitu mercenariu, cu’ ’mprenni la carriera di tossicòmani. Certi di sti attività a nuiautri piàcinu, àutri no. Cu’ li ’mprenni li sceggi, prifirennu l’una ê àutri, o accidennusi si nun ’ntravidi o rèsci a s’immaginari e a si criari ruoli ca senta cònsoni ê propri spicificità. Qualsiasi sia la strata ’mprisa, idda è di utilità a quarchidunu àutru. Si accussì nun fussi, l’individuu murissi ’n pocu di fami o di àutru.
Abbannunamu, lu arripetu ancora, lu precuncettu ca sia di utilità suciali chiddu ca sia útili â magghiuranza dâ pupulazioni. È fausu. È n’assuntu ipòcritu útili sulu a ni fari sentiri boni. Ô munnu ci su’ 5 miliardi di pirsuni. Applicannu rigurusamenti lu nostru caru precuncettu, po’ essiri cunsidiratu di utilità suciali sulu chiddu ca mira ô beni di cchiù di 2,5 miliardi di pirsuni. Accussì, puru ntô àmbitu dû nostru precuncettu, li cuntraddizioni su’ insurmuntabbili. Lu fattu veru è ca è di utilità suciali qualsiasi cosa veni fatta ’n funzioni di quarchidunu àutru, sia stu àutru nu gruppu suciali, nu núcleu familiari, nu sìngulu individuu o n’animali.
Adolf Hitler senza dubbiu nun era útili ê ebbrei ca facia sterminari, ma lu era â pupulazioni ca ci avia datu tuttu lu sò puteri. Simìlmenti, duranti la guerra dû golfu George Bush nun era útili ê irakeni ca facia atterrari vivi ntê trincee di carri armati adibbiti a tratturi, ma lu era ê pupulazioni uccidintali, nuiautri cumprisi, ca cuntinuamu a vuliri vrusciari ntê nostri automòbbili lu petroliu àrabu pagannulu menu, assai menu di chiddu ca costa l’acqua minirali. Lu dittaturi ca scatena ’na guerra nun è útili a tutti chiddi ca mòrinu, ma lu è ê vincituri ca supravvìvinu. Lu tossicòmani nun è útili ê vìttimi ca arrobba, ma lu è ô spacciaturi, e puru â industria dî autoradio. L’assassinu nun è útili â sò vìttima, ma lu è ô mandanti. Lu mafiusu nun è útili ô commercianti ca taglieggia, ma lu è ô pulìticu ô quali procura li vuti, lu pulìticu curruttu nun è útili a chiddi ca l’hannu elettu, ma lu è ô currutturi. Galileo Galilei nun era útili ê sò cuntimpuranei ca l’hannu pirsiguitatu, ma lu era ê discinnenti ca l’hannu sapiutu capiri. Lu nicu delinquenti nun è útili ê sò derubbati, ma lu è ê propri familiari ca cî sordi arrubbati manteni, o ê sò fimmini ca po’ accussì jènchiri di riali o semplicimenti â banca unni ricicla lu maltuoltu. L’editturi nun è útili ê furesti ca vèninu sterminati pi ci furniri la carta, ma lu è ê sò litturi. L’animalista nun è útili ê essiri umani ca commirciànu ’n animali morti, ma lu è ê animali ca cerca di sarvari. Lu vigitarianu nun è útili ê vigètali, di cui è custrittu a fari strage pi si nutriri, ma lu è ê animali, ca nun vèninu ammazzati pi iddu. Lu trafficanti internaziunali di droga nun è útili ê famigghi ruvinati dî figghi drugati, ma lu è ê spacciaturi ca vènninu ô dettagliu e ê banchi svizziri, ca ricìclanu li sò sordi illegali. Ed ’nfini puru l’eremìta, ca nun è útili a nuddu umanu, pirchì vivi ’n isulamentu, lu è ô cani o ô àutru immancabbili animali ca "ci teni cumpagnìa".
La sociità umana è ’na intricatissima giungla di nessi di recìproca utilità. Chiamamu egoista cu’ semplicimenti nun havi intinzioni di essiri útili a nuiautri o a cu’ nuiautri vulissimu ca iddu si rinnissi útili. Certamenti puru iddu è útili a quarchidunu. Lu riccu gulusu tirchiu ca nun molla ’na lira a nuddu pi tutta la vita, di nuiautri tìpicamenti inquadratu comu la quintessenza di l’egoista" (ovveru "di cu’ è útili sulu a sé stissu"), è ’mmeci útili ê banchi ca adopèranu lu sò denaru, e puru ê eredi. Lu chiamamu egoista semplicimenti pirchì nuiautri nun semu li banchi nè li eredi, nè ni identificamu cu iddi.
Chistu nun significa ca sia muralmenti uguali aiutari n’’nfermu o trafficari eroina, e cu’ sia pinsassi ca ju lu pensu sarrìa nu deficienti. Ma lu trafficanti di eroina la pensa propriu accussì, sinnò nun farrìa chiddu ca fa, e si vulemu capiri pirchì lu fa avemu a capiri chi ni pensa iddu, nun chi ni pinsamu nuiautri. Embe’, iddu vidi nu mercatu, chiddu di l’eroina, e pensa ca quarchidunu rifurnirà ddu mercatu, si nun lu farà iddu. E si nun c’è lu mercatu, iddu vidi li pruduttura, ca hannu bisognu di nu mercatu, e si quarchi locu si presta a addivintari nu mercatu, lu addivintirà certamenti, sia ca sia iddu a si nn’occupari, sia ca sia n’àutru. A nuiautri po’ nun piaciri stu sò modu di ragiunari, ma è lu suo modu di ragiunari, e avemu a lu capiri si vulemu capiri li fenòmini a iddu currilati. Lu capiri, lu arripetu, è cosa diversa dû lu giustificari.
Ogni tendenza umana gènira misteriusamenti ’na tendenza opposta. Pigghiati ’na opinioni qualunqui, strilliatila ô munnu, e iddu si divirà ’n pirsuni ca la cundivìdinu e pirsuni ca la cuntràstanu. Chistu vali pi qualsiasi opinioni. Strilliati ca li cigni su’ beddi, e assai obiettirannu ca hannu lu coddu troppu longu. Manifestati amuri pî jatti, e assai dicirannu ca li òdianu, ’nsultati li cani, li serpenti, li scurpiuna, e quarchidunu s’erggirà a sò difisa, cantati lu vostru amuri pi Diu, e quarchidunu lu jastimirà, jastimatilu e assai lu amirannu di cchiù, esaltati l’amuri e àutri lu ripudirannu pi l’odiu, chidditi la paci e àutri chidirannu la guerra, affirmati ca chiddu ca ju àbbia fina a ora scrittu è stercu purissimu, e àutri lu pigghirannu a Vangelu.
Lu mitu di l’altruismu e lu mitu di l’egoismu vànnu accussì abuliti. S’assuma ognunu la lúcida rispunsabbilità di dicidiri autonomamenti quali funzioni di utilità a vantaggiu di cu’ iddu o idda vogghia e possa rivistiri ntâ propria vita. E rispetta a chiddi ca hannu fattu scelti diversi. Lu munnu putissi accussì addivintari nu locu nu pocu cchiù vivibbili.
E suprattuttu, la scelta di vita ca ognunu ca mìnimamenti pensa havi accussì a fari, è si prifiriri la canuscenza puru amara dû cchiù plausibbili dî nessi tra li cosi (’n pràtica la realtà), e accussì sta canuscenza e rilativa saggizza onestamenti pirsiguiri, oppuru prifiriri sterilmenti si gingillari pi tutta la vita cî ripetitivi e cunfurtanti celebbrazioni dû propriu immotu e sempri giustu e fittiziamenti supiriuri puntu di vista. Scusati la frasi cumplicata, ma m’è vinuta di gettu. Si nun v’è piaciuta scurdatila ’mpressa.
E pi finiri ’n biddizza, scusatimi si nun sugnu alberoni, ma puru iddu si scusa di nun essiri mia o quantumenu si scusa di nun aviri spiegatu esaurientimenti e cu paroli sò chiddu ca ’mmeci è tuccatu a mia di pinsari, a mia ca oltri ca nun essiri nu sociòlogu patentatu, comu iddu ’mmeci tutti consìdiranu ca sia, nun guadagnu mancu nu saccu di sordi a aviri sti pinseri ca nun mi compètinu, mentri iddu, ô quali compètinu, ’mmeci li beddi sordi li guadagna senza tinirli (li succitati pinseri).

Roberto Quaglia





Lassa nu Cummentu.

Leggi li cummenti di l’àutri.

Mi piaci! Mi piaci! Mi piaci!

Ìnnici dî lèttiri.

Cupirtina.

Ma chi è Roberto Quaglia?





L’òpira "Caro Maurizio Costanzo Show...", sana sana o ’n parti, pò essiri liggiuta, scarcata supra ô computer, stampata e cupiata senza lìmiti, sulu pi usu pirsunali. Tutti li testi e li illustrazioni su’ pruprità di Roberto Quaglia e nun pònnu essiri adupirati sani sani o ’n parti senza autorizzazioni. Lu prugettu gràficu e li cumpunenti gràfichi di sti pàggini su’ pruprità riservata di Roberto Quaglia. L’òpira "Caro Maurizio Costanzo Show...", sana sana o ’n parti, nun pò essiri missa ’n vènnita a nuddu tìtulu senza privia autorizzazioni.
© 1994-2000 Roberto Quaglia.




















Spartìllu:FacebookXWhatsAppTelegramEmail