‹ Ìnnici dû situ · Pàggina dû museu · repertu ristauratu
Spartìllu:FacebookXWhatsAppTelegramEmail
Manifesto Filovegetale (Caro Maurizio Costanzo Show... lettera n.13)
Italiano Latina Zeneise Napulitano Venesian Romanesco Sicilianu Bulgnais Sardu Milanes




lettera n.13



CUMMESTÌBBILI: Bonu di manciari, sanu e digirìbbili comu nu vermu pi nu ròspu, nu ròspu pi nu serpenti, nu serpenti pi nu porcu, nu porcu pi n’omu e n’omu pi nu vermu.

AMBROSE BIERCE






















MANIFESTO FILOVEGETALE

Caro Maurizio Costanzo Show,

Avantaieri aju vistu nu vecchiu documentariu ca di nicu nun m’avia fattu nuddu effettu, e di ranni sugnu ristatu fulminatu.
Sùbbitu c’era ’na chianta supra nu tavulu cu attaccatu lu lie detector o màchina dâ verità. Doppu, nu ricircaturi ci strappava ’na fogghia e la lancetta dû strumentu facia nu sàutu fina a arrivari ô funnu scala. Po’ tutti (circa ’na vintina di pirsuni) niscivanu e trasivanu a unu a unu. Quannu pi pinúltimu trasiva lu strappaturi, n’àutra vota lu strumentu sautava fina a funnu scala.
Accussì la chianta nun sulu suffriva, ma era ’n gradu di ricanusciri lu sò firituri e nn’aviri paura. Canciatu pi sempri di sta espirienza, doppu nu primu ’mpulsu umanitariu... o megghiu vigitalitariu, ca m’avissi spintu a fari ’na carnificina di fruttarola, la ragghiuni privalsi: megghiu funnari lu MOVIMENTO FILOVEGETALE ca finiri ’n galera pi fruttarulicidiu.
La ragghiuni, â longa, havi sempri ragghiuni, cioè havi a sé stissa.
Criari ’na currenti di pinseru antagunista suprattuttu ê razzisti vigitariani e vigitalisti, ca sparàgnanu li animali pi s’accaniri contra li virduri, la frutta, li cereali, li legumi, li cucurbitacei, tutti individui ca provanu comu a nuiautri di si cunsirvari e di si ripruduciri.
Pirchì defatti amari lu jaddu e nun l’asparaciu, tutti e dui essiri viventi cu pari dignità? Pirchì grazzari lu vitieddu e lu porcu pi sterminari lu migghiu e l’orzu? Dicimari la cipudda e difènniri lu struzzu cummestìbbili? Li ratìci di ogni razzismu stannu ntô rifiutu dû diversu: cchiù unu è diversu di cu’ lu valuta mittennu sé stissu comu archetipu di l’essiri viventi, menu suscìta identificazioni e sulidarietà. Ecco allura ’na serii di prugressivi slittamenti di l’identificazioni:

  1. Havi la peddi di nu culuri diversu dû miu, però havi ricchi occhi nasu vucca manu e pedi comu a mia. Parra la sò lingua ’n modu ca pi mia è ’ncumprinsibbili. Però fa la cacca comu a mia. "Vabbè." (esempiu: niru)
  2. Havi quattru zampi, è cupertu di pilu, ma sempri possèdi ricchi occhi nasu e vucca quasi comu a mia. Nun parra, però bela. E fa la cacca a palluzzi. "’Nzumma..." (es: crastu)
  3. È tutt’occhi, rasatu e cu gran vucca. Cu’ sapi unni havi li ricchi. Fa nu sonu sgradevuli. Sputa e fa la cacca strana. "Bleah...!" (es: ròspu)
  4. È di forma allungata, striscia e si cuntorci. Cu’ sapi unni havi li vrazza o almenu li zampi. È di carni comu a mia, però vìscida. Sta mutu, facennu la cacca contìnua. "Che schifo!" (es: vermu)
  5. ’Mmeci di parrari ronza, fòrsi havi nu pungigghiuni, nun si sapi di unni arriva, nun è ’na api ca ni fa lu meli, a chi servi? E po’ fa poca cacca e la fa pi l’aria. "Ammaccalu! Ammaccalu!" (es: ’nsettu)
  6. Nun havi nenti a chi vidiri cu nuiautri. Nun havi ricchi nasu vucca manu pedi jita, nun è di carni, nun è capaci nè di parrari nè di fari almenu rumura. Nun camina. Nun fa mancu la cacca. Comu po’ suffriri comu a nuiautri? "Astricchiàmula, dunqui!" (es: mela)
Ecco comu pruiezzioni antropocèntrichi diterminànu scelti genocidi pi scopu nutriziunali.
Ci su’ cìnici vigitariani ca rifúutanu puru lu gorgonzola, materia senza vita propria e pi cchiù fitusa, pi addintari gulusi li tèniri picciriddi dî caroti cruri, appena strappati dâ culla di l’humus. Sulu pirchì li ricchi umani nostri nun sèntinu li vagiti di duluri dî carotini ca puru li strumenti tècnici registranu senza dubbiu, nuiautri participamu impassibbili a veri e propri olocausti vigètali. Li cuntadini ricèvinu addirittura sovvinzioni dû statu pi allistiri li sò campi di cuncintramentu di virduri votati ô futuru sterminiu. Mentri li animalisti inurridìscinu davanti a ’na nica macilleria di quartieri o a n’alimintarista cu salúmi, percòrrinu ’mmeci indifferenti, anzi eccitati, li mercati generali, veri e propri obituori unni su’ esposti li sarmi di frutta e virdura, ca ràntulanu senza essiri sintuti pirdennu li últimi gocci di linfa.
Abiezioni e crudiltà! E chiddu ca è cchiù gravi, versu lu cchiù diversu dî diversi di nuiautri, cúspidi di efferata discriminazioni razziali, la chianta!
Ma la catina di l’orruri nun si ferma ccà!
Cchiù li cadàviri vigètali su’ morti di pocu, cchiù su’ apprezzati e custusi.
Ci su’ strumenti di tortura comu la centrìfuga ca càcianu sangu di chianta pi Dracula vigitariani ca s’agghiòttinu tuttu e rèstanu impuniti.
Li picciriddi vèninu addistrati a nun aviri rispettu pû munnu verdi, cundiziunannuli cu l’offerta di gilatu â fravula o ô pistacchiu, ma mai ô cunigghiu o ô crapettu. È ’na ’ngiustizia di pazzi, fatta cu l’acquiescenza di cu’ s’erggi a sula difisa dâ parti animali dâ natura. Li ’nnamurati nun òffrinu ê zziti mazzi di zampi di cignu, pirchì li picciotti inurridissiru, ma li duci occhi luccìanu di gioia â vista di muntuna di corpi di ciuri, tagghiati cî cisoi, e macabramenti attaccati ’nsemi cu giri di spachi durati, nastri e stagnola.
Li granni eroi e patrioti vigètali, comu Amanita, lu fungu vilinusu e la sò cumpagna Cicuta, ca hannu vindicatu miliuni di chianti suppressi accidennu sulu quarchi omu ccà e ddà, vèninu dî omini pirsiguitati e sterminati pû sulu gustu di accidiri, senza mancu addurri pritesti gastronòmici. È nu veru e propriu delittu pulìticu. Chi fa Amnesty? Taci? Sulu pirchì oltri li diritti di l’Omu nun esistinu li diritti dû Fungu?
Taliati l’animalista vigitarianu ca s’impietusìsci davanti a nu piattu di cicinieddi e s’iscagghia contra li stragi dû nuvillami ítticu, ma po’ s’agghiutti giuvanissimi cucciuli di lattuca, doppu aviri sparzu supra li sò firiti sali ògghiu acitu, limuni e pipi.
Ed iddu ancora rifúuta li mummii di porcu comu prisuttu e salami, ma po’ esìta sulu n’àttimu, e pi suli dubbi organolèttici, davanti ê mummii vigètali comu la mustarda e la frutta secca o cannita.
Pirchì lu ovu no e la nuci sì?
E, nun sulu ntê cantini, lu latti no e lu vinu sì?
E chiddi ca màncianu girmogghi di soia e nun pucini vivi cunnuti?
Puru la terminulugìa è di manciamorti: si mastìcanu cori di parma e di cacocciula, gammi di àppiu, testi d'aglio e recchiteddi pugghisi cî cime di rapa.
Già privista, e accussì scuntata, è la reazioni dî animalisti vigitariani, davanti a sti capi d’imputazioni, e accussì nun la nnuminamu mancu. Puvireddi, lassamuli cruggiulari ntê sò mali ammucciati sensi di curpa.
Nun si po’ barari cu l’inconsciu pirsunali, nè suprattuttu cu chiddu cullittivu.
Lu Tempu, a sò tempu, s’incaricirà di vindicari tanti delitti a sensu únicu, e lu farà adupirannu l’ampia patulugìa di chiddi malatii ca vànnu a divastari la già tristi terza età di chiddi ca si su’ ’ncapuniti ’n ’na assurda alimintazioni sbilanciata, puru sapennu di pussèdiri n’’ntestinu cu longhizza e dotazioni glandulari di onnívuru.
Lu Tempu, gran ideòlogu dû muvimentu filovigètali: fa vìviri millenni li sequoie e nu jornu sulu li parpàgghiuni effímiri.
Cu stu Funnaturi e Prisidenti Onorariu, lu MOVIMENTO FILOVEGETALE chiama a raccolta li filovigètali di tuttu lu munnu pi annunciari: "Filovigètali di tuttu lu munnu, unìtivi pi cummattiri uniti a favuri dâ causa cumuni!"
Pi ora tanti nun ni capìscinu e tant’àutri su’ addirittura su’ contra di nuiautri.
Ma â fini, lu Tempu ni darà ragghiuni.

Gigi Picetti
Roberto Quaglia





Lassa nu Cummentu.

Leggi li cummenti di l’àutri.

Mi piaci! Mi piaci! Mi piaci!

Ìnnici dî lèttiri.

Cupirtina.

Ma chi è Roberto Quaglia?





L’òpira "Caro Maurizio Costanzo Show...", sana sana o ’n parti, pò essiri liggiuta, scarcata supra ô computer, stampata e cupiata senza lìmiti, sulu pi usu pirsunali. Tutti li testi e li illustrazioni su’ pruprità di Roberto Quaglia e nun pònnu essiri adupirati sani sani o ’n parti senza autorizzazioni. Lu prugettu gràficu e li cumpunenti gràfichi di sti pàggini su’ pruprità riservata di Roberto Quaglia. L’òpira "Caro Maurizio Costanzo Show...", sana sana o ’n parti, nun pò essiri missa ’n vènnita a nuddu tìtulu senza privia autorizzazioni.
© 1994-2000 Roberto Quaglia.




















Spartìllu:FacebookXWhatsAppTelegramEmail