
 |
SRAGIUNARI È RAGIUNÈVOLI
Caro Maurizio Costanzo Show,
nun spirari di truvari ragiunevulizza ’n ogni mia lettera. Chiddu ca elegantimenti si fregia dû tìtulu di "ragiunèvoli" è quasi sempri la vili ripitizioni di abbusati schemi. Nun c’è mai curaggiu ntâ esternazioni di frasi e cuncetti fatti, quali li argumenti ragiunèvoli quasi sempri su’. L’únicu valuri dâ ragiunevulizza è la praticità. La ragiunevulizza è pràtica pirchì fundamentalmenti cundivisa, almenu dî essiri umani pinsanti. Li essiri umani reagenti, chiddi ca nun pènsanu ma semplicimenti reagìscinu â ambienti comu qualsiasi tropismu, nun ci interessanu e mancu nuiautri interessamu a iddi, tant’è veru ca certu nun stannu liggennu o percipennu sinnò sti paroli, pirchì iddi nun lègginu àutru ca quarchi tìtulu ccà e ddà. Ni piaci pinsari a nuiautri comu ê umani pinsanti, e si nun è veru ca ni piaci, è tuttavia veru ca chistu piaci a mia, e lu dicu senza timuri. E tra li umani pinsanti l’argumentu dâ ragiunevulizza godi di quarchi crèditu di troppu. Nun equivocamu. A mia piace la ragiunevulizza. È útili. Ma la criticu pirchì è nuiusa, e suprattuttu pirchì ni ’nganna. È nuiusa pirchì ripeti â morti li propri dogmi, sustinuti dâ propria natura ragiunèvoli.
La ragiunevulizza impurrìa, a cu’ vulissi scriviri àutru ca quarchi crìptica puisiola di mmerda, di srotolari sapientimenti frasi accuratamenti calibrati ntê sò significati lampanti e recònditi, frasi misuratamenti cunfruntati mintalmenti, â attu dâ scrittura o nu pocu prima o nu pocu doppu, câ immagini ca si havi dâ cultura cullittiva dû cuntestu umanu di cui si è parti. La ragiunevulizza suggerìsci di pinsari, quannu si scrivi, ê litturi ê quali ci si rivòrgi, pi risurtari a iddi comprinsibbili, e puru piacèvoli o spiacèvoli a secunna dî propri ’ntinzioni, tralassannu comu si nun fussi impurtanti lu cuncettu dâ propria tutali e còsmica libbirtà ntô scriviri, ’mmeci, assulutamenti qualsiasi cosa a unu vinissi ’n menti, cu tutali disinteressi pi cu’ o pi cosa nu jornu liggirà sti frasi oppuru no.
La ragiunevulizza scunsigghia cu’ scrivi di scriviri pi sé, a propriu usu e cunsumu, ’n tutali disprezzu di qualsiasi ragiunèvoli cunsidirazioni supra la commerciabbilità di chiddu ca sta scrivennu. Ntô mumentu ’n cui si teni nu qualsiasi cuntu di cu’ liggirà chiddu ca si scrivi, ecco ca si è commerciali. Si cerca di smirciari lu propriu pinseru a àutri, pocu ’mporta si sia ’n càmmiu di denaru o di appruvazioni, dui diversi valuti dû midèsimu attiggiamentu mercantili.
Tra l’àutru, scrivennu pi sé ntô assolutu disinteressi versu cu’ avissi mai a lèggiri tuttu chistu, si dànnu dui possibbili sviluppi dâ situazioni pû casu ca quarchidunu ca nun sia l’auturi si trova po’ a lèggiri "tuttu chistu":
Ntô primu casu (lu cchiù frequenti), lu scrittu nun ci piaci e allura finisci oppuru peggiu pi iddu.
Ntô secunnu casu ci piaci, e allura cuntinua a lèggiri, cuntenti di scruccari accussì certi pinseri ca l’auturi avia scrittu pi sé e certamenti nun pi iddu.
Comu si vidi, nun c’è nuddu pericýlu. Cu’ si voli mèttiri a scriviri sulamenti pi sé havi però a evitari di si cuntari la balla di vuliri scriviri sulamenti pi sé quannu sigretamenti ’mmeci spera ca quarchidunu po’ leggi chiddu ca iddu avrìa scrittu sulamenti pi sé, e mostra fòrsi puru di l’apprizzari. ’N stu casu l’auturi è n’insicuru oppuru nu vili, e prubbabbilmenti jirà ’ncontru a bruscianti frustrazioni.
E nun vali mancu lu fattu di scriviri quarchi cosa pi sé e po’ circari di nun lu fari lèggiri a nuddu. Pirchì mai nun avissi a si fari lèggiri a nuddu? Si si è scrittu quarchi cosa sulamenti pi sé di sicuru nun si teni ’n nuddu cuntu lu giudiziu ca àutri pòzzanu o vògghianu esprimiri di stu scrittu. Si nun ci piaci su’ affari loru. E si ci piaci puru. Si si teni ’n cuntu lu giudiziu di l’àutri, nun si è scrittu pi sé. Si è scrittu ’n modu ragiunèvoli e mercantili, senza pi "mercantili" intenniri quarchi cosa di nigativu.
Lu fattu ca ju mi sia suffirmatu accussì a longu supra stu argumentu, alludennu tra li righi ca nun staju scrivennu pi àutri ca nun sianu mia (defatti ju sugnu già tutti li pirsuni ca oggi mi bàstanu - dumani vidiràmu), parrissi suggeriri ca ju vogghia cunvinciri a quarchidunu o comunqui lu cunduciri, cu tutti sti argumenti, a capiri l’essenza di chiddu ca staju intinnennu diri. Si avissi vulutu mustrari ca veramenti nun mi ni frega nenti di cu’ sta liggennu sti righi, avrìa avutu a essiri ancora cchiù caòticu e incomprinsibbili e sconclusiunatu di chiddu ca ju sia comunqui ugualmenti ’n parti statu. Avrìa avutu a scriviri... embe’ ’nzumma, fari nu saccu di cosi ca ora nun mi vèninu ’n menti e nun aju nudda vogghia di mi sfurzari pirchì effettivamenti nun mi ni frega nenti. Lu fattu ca ju nun àbbia fattu tuttu chistu (qualsiasi cosa stu "tuttu chistu" sia o possa essiri), mostra accussì ca coerentimenti ju nun vulissi pi nenti mustrari ca nun mi ni frega nenti comu effettivamenti nun mi ni frega, e mustrannulu inevitabbilmenti destrui e annulla ô stissu tempu lu valuri di sta dimustrazioni, e destruggennula la ripristina, accussì ridestruggennula e ripristinannula pi ’na quantità infinita di voti, comu ’n ogni bonu paradossu ca si rispetta possibbilmenti avveni oppuru no.
È buffu ca pi quantu si cerca di abbuliri ogni ragiunevulizza ntô procèdiri dî propri pinseri, la menti nun sta mai ô jocu e quarchi parvenza di sensu larvatamenti cumpiutu s’affaccia ugualmenti â realtà. ’Nzumma, pi novanta pirsuni ca giustamenti giudichirìanu chiddu ca di mia fina a ora vergatu cuntortu vaniloquiu di mancu eccelsa fattura, sugnu prontu a ci scummèttiri ca ’na dicina di foddi o pochi di menu insurgirìanu contra stu giudiziu, cu argumintazioni ca nun mi ’nteressanu e accussì nun ni parrirò ccà. Accussì, si faciti parti dî novanta, siati a mia grati di v’aviri ora risu lu confortu dâ confirma ca siti perfettamenti nurmali, solidamenti cuntinuti ntâ magghiuranza ca comu ni ’nsègnanu havi sempri ragiuni. Si faciti parti dî deci, siati a mia grati pî mutivi ca perfettamenti sapìti d’a suli, senza ca vi li àbbia a arripetiri ju.
Ma notu nu preoccupanti ritornu di ragiunevulizza ntô miu sproloquiu, e accussì la piantu sùbbitu ddà prima ca sia troppu prestu.
Roberto Quaglia
L’òpira "Caro Maurizio Costanzo Show...", sana sana o ’n parti, pò essiri liggiuta, scarcata supra ô computer, stampata e cupiata senza lìmiti, sulu pi usu pirsunali. Tutti li testi e li illustrazioni su’ pruprità di Roberto Quaglia e nun pònnu essiri adupirati sani sani o ’n parti senza autorizzazioni. Lu prugettu gràficu e li cumpunenti gràfichi di sti pàggini su’ pruprità riservata di Roberto Quaglia. L’òpira "Caro Maurizio Costanzo Show...", sana sana o ’n parti, nun pò essiri missa ’n vènnita a nuddu tìtulu senza privia autorizzazioni.
© 1994-2000 Roberto Quaglia.
|