 |
|
Chista fu a stati di Robert Sheckley. U granni scritturi vinni in Italia, grazzii a l'iniziativa e a l'impegnu di Roberto Quaglia ca u'nvitau, u tinni e u purtau ncarrozza pi nu misi sanu in Italia e in Europa. Cu ebbi occasioni di vidillu ni ristau ntusiasmatu - taliati in stu nùmmiru i cummenti di Vittorio Curtoni inMemories of greene di Roberto Genovesi inInterazioni- e nn'amu decisu di prupònnivi sta crònaca di l'espirienza, nu pocu particulari (nun putìa èssiri autrimenti, èssennu scritta di Quaglia) e assai affascinanti (comu supra).
Arrivu in Italia
Milano Linate, mèrcuri 21 di lugliu 1999, uri 14 e 30.Vannu e vènunu na pocu d'aerei, ma unu sulu è chiddu mpurtanti. A l'aeroportu ni jìumu in tri:Max Morando,
Daniele Vecchie u suttascrittu. A l'uri 15 e quarchi cosa l'ùnicu aereu mpurtanti di ddu jornu nn'avissi a mèttiri ntra li manu l'ùnicuRobert Sheckleydi l'universu ca canuscemu. È difìcili crìdiricci, macari si na longa fila d'avvinimenti mpurbàbbili rennìu sta pussibbilità binidittamenti prubbàbbili. Anni e anni di currispunnenza pi email, tentativi di prima fatti abbuttari dû Casu, e finalmenti na mirabbili giumitrìa di cuincidenzi favurevuli. E ccà dunca l'imprubbàbbili addivintari inevitàbbili e nuàutri ddà a Linate a trimari dâ nostra megghiu emozioni. Atterra l'aereu ca aspittamu. Ni priparamu a l'incontru e picca doppu vidèmu i passiggeri scòrriri davanti a nuàutri. Cu di iddi sarà Sheckley? Nun sapemu bonu chi facci havi. Ntâ mimoria, sulu u ricordu di quarchi fotu vecchia di dècadi. Abbastirà a canùscilu? Taliàmu cu attenzioni tutti i facci ca ni passanu davanti. E accussì facennu addivintamu chianu chianu vìttima di dda stissa Difurmazioni Mitàfurica ca ntôn so libbru Sheckley invintau. Accuminciamu ad alluccinari Sheckley in ogni pirsuna sula di na certa età. Macari finemu pi sicutàrini quarchidunu, circannu di farini nutari, spirannu ca si trasfòrminu ntô Sheckley ca iddi evidentimenti nun sunnu. Passa u tempu e ormai quasi tutti i passiggeri passaru mmàtula ntô nostru setacciu. A Difurmazioni Mitàfurica ncarza, e macari nu vecchiu giappunisi pi quarchi mumentu ni pari ca pò èssiri u Nostru. Poi i passiggeri finìscinu, e macari u tempu di Daniele, ca havi a turnari in ufficiu. Ristamu Max e iu, e l'ùnica cosa ca putemu fari è aspittari l'aereu ca veni doppu. L'aereu mpurtanti s'arrivela èssiri chiddu di l'18 e 30. E finalmenti, tuttu nzèmmula, Sheckley è cu nuàutri. Havi mpustu i bermuda e i ciavatti e si porta appressu sulu na grossa bùrsa, nu sacchettu, e na giacca elèganti ca teni in manu. Pi tuttu u viaggiu, ntô misi ca veni, nun sâ mèttirà mancu na vota. Dui uri doppu semu a Gènova, unni Sheckley è òspiti diMaurizio
Frizziero(Popi pi l'amici), ntâ so bedda casa di facci a la spiaggitedda di Boccadasse, forsi in assolutu u cantu chiù suggestivu di Gènova. Ddà, davanti a na tàvula cunzata di prusuttu e miluni, passamu na splènnida sirata a discùtiri, supratuttu supra a l'imprubbabbilità di zoccu nni sta capitannu. Ni rennemu subbitu contu, Popi e iu, ca Sheckley ccà nun c'è, né cci putissi mai èssiri. Cu nuàutri ccà c'è sulu Robert, e Robert è veru e esisti in carni e ossa e è ccà cu nuàutri, mentri Sheckley esisti ntê nostri cirivedda comu rapprisintazioni. Rapprisintazioni dâ rapprisintazioni, pignuliannu dirà appressu Mario. Comunqui nu mitu, n'archètipu, n'entità astratta ca i nostri sensi nun putrannu canùsciri mai, tantu nnâ mmaginammu ntô passatu. Pi pràtica u chiamirò però Sheckley, ntô prusègghiri di stu me racContu. Ma sapiti ca in realtà iu starò pinsannu a Robert, pirchì è iddu ca canuscìi. Jòvidi 22 di lugliuè na jurnata d'acclimatazioni. Fa assai càvudu, c'è nujet lagdi superari, decidemu di nun straccàrini. Chistu nun nn'impedisci di gòdirini na splènnida sirata ntô lucali di Enrico Reboscio, risturaturi e stimaturi di Sheckley, ca nn'offri na larga carrellata di tìpichi spicialità gastrunòmichi lìguri.
 |
 |
 |
| A la libbrarìa Fahrenheit 451 |
 |
Vènniri 23 di lugliusemu a Piacenza. Nn'ha nvitatu a pranzuVittorio
Curtoni, na pirsuna diliziusa, aldilà dî so mèriti ntô campu dâ fantascienza taliana. E u pranzu, cucinatu di so mugghieri Lucia, è decisamenti a l'altizza dî circustanzi. Doppu mangiatu, Sheckley si cuncedi nu ripusinu ncapu ô divanu. Chiù tardu, Vittorio dichiarirà ca avissi fattu attaccari na targa ncapu ô divanu cu ncisu:Ccà durmìu Robert Sheckley. Chistu nni purtirà appressu a l'idea, pi nu prussimu viaggiu, di priparari na targa cu scrittu supraCcà ora c'è Robert Sheckley, d'espòrriri in tempu reali unni si posa. Ntô doppupranzu a realtà si ntinsifica. Arrìvanu a la casa di Curtoni in pellegrinaggiu di menza Italia stimaturi di Sheckley. Poi nni jèmu a la libbrarìa Fahrenheit 451 unni u Nostru veni ntervistatu pi na televisioni lucali. Dunca si finisci tutti a mangiari ntôn'òttima tratturìa. ITistimuni di Sheckleyaumintaru ancora e ora cci sunnu quaranta pirsuni a mangiari cu iddu. Doppu cena si torna in libbrarìa pi na prisintazioni pùbbrica di l'auturi. A l'ùnnici di sira nni rimittèmu ncapu â via di casa, versu Gènova. Fu na jurnata bidissima, discritta chiù articulatamenti e di n'àutru puntu di vista di Vittorio Curtoni in stu stissu nùmmiru di Delos. Sheckley è assai cuntentu. Iu puru. Macari Vittorio. Si quarchi scuntentu c'è, evidentimenti si fici discretamenti di parti. Sàbbatu 24 di lugliu e dumìnica 25 di lugliusunnu jurnati relativamenti tranquilli. Ma nun pi chistu menu significativi. I Granni Cosi nun sunnu nicissariamenti cosi granni. Firriamu nu pocu Gènova e i dintorni cu Alessandro Testa e àutri amici, ma semu tutti tipi chiù ntirissati ê cosi ca nni dicemu chiuttostu ca ê cosi ca facemu. A la dumìnica, a casa di Popi, cû mari azzurru ca dâ finestra nni ricorda cu discrezioni l'esistenza dû munnu, ni taliàmu distrattamenti macari u Gran Prèmiu d'automobilismu in televisioni, cuscienti ca nu sfunnu vali l'àutru pi li nostri discursa.
Lunnidìa 26 di lugliufacemu nu firrìu ntâ riviera, a Camogli, e cû battellu nni scappa puru na capatina a San Fruttuoso di Camogli. U tempu è sempri bellu. E i nostri chiacchiariati puru. Vi putrò mustrari fotografìi ca vi cunvìncinu ca u tempu è bellu. Ma pi zoccu riguarda i discursa, m'aviti a crìdiri ncapu â palora. Semu sempri cuntenti. Màrtidi 27 di lugliunni tòccanu i Cinque Terre. Sheckley nn'avìa sintutu parrari bonu, dunca decidemu di visitàrili. Jèmu in màchina finu a Manarola. A pedi, facennu a famìgerata Via di l'Amuri sutta nu suli cucenti, arrivamu a Riomaggiore. Di ccà nu battellu nni porta a Vernazza di unni nu trenu nni riporta a la nostra màchina a Manarola. A dìcillu bàstanu na pocu di palori, a fàrilu cci voli parecchiu tempu e cunsidirèvuli fatica. Amanti di l'esagerazioni, ncapu â via dû ritornu truvamu tempu e energìi macari pi na visita a Portofino. Quannu a jurnata finisci, Sheckley è stancu mortu. Ma i Cinque Terre u lassaru senza palori, e nun sulu pi via dâ straccatina. Decidemu caMèrcuri 28 di lugliuhavi a èssiri na jurnata di tuttu ripusu. Chiovi, e cû piu a timpiratura s'abbassa, cuncidènnini treua e favurennu nu ripusu megghiu. A jurnata è comunqui ravvivata di na visita diNatalino Bruzzone, ca a casa di Popi fa na splènnida ntervista pi la pàggina culturali dûSecolo XIX.
 |
 |
 |
| In Mondadori: di manca Lippi, Laura Serra, Sheckley, Festino, Alessandri, Quaglia |
 |
Jòvidi 29 di lugliujèmu a Milano. Prima tappa: Segrate, Mondadori. Nni ricivi nu curdialìssimuGiuseppe Lippi, curaturi di Urania, e cu surprisa scuprèmu ca nun è sulu: ritruvamu Vittorio Curtoni,Laura Serra, Giuseppe Festino,
Piergiorgio Nicolazzini, Ferruccio Alessandri, tutti già prisenti a Piacenza, chiùClaudio Asciuti,
Domenico Galloe vari àutri. Pranzamu ntâ mensa di Mondadori, doppudichì Sheckley nni veni siquistratu pi nu giru d'ntervisti e discussioni d'affari. Aspittamu pacientimenti a longu ntôna cammaredda spugghiata. Unu ad unu si nni vannu tutti e iu m'attrovu ad aspittari chiù o menu sulu. Finalmenti i scumparsi ricumpàrinu e si pò jiri in città. Distinazioni: a Libbrarìa dû Giallu, in via Peschiera 1. N'òttimu postu, tantu ca nni riportu macari l'indirizzu. Àutri fans cunflùiscinu ddà e è subbitu nu bellu chiacchiariceddu, vagnatu dû spumanti offertu dî gestori. Fa a so cumparsa macariClaudio
del Maso. Ed è subito sera, cioè ora di cena,
anzi: di pizza. Per l'occasione compare anche Luca Masali. Gran pizzata cullittiva cundita di quattru àutri chiàcchiari. Semu tutti cuntenti, e cu nun u fussi u pari. Nu paru d'uri di màchina pi turnari a Boccadasse e macari sta longa jurnata si chiudi. Vènniri 30 di lugliuabbannunamu Gènova e Boccadasse. Sheckley mi dumanna:Nun turnamu chiù ccà?Rispunnu iu:Nun in stu viaggiu. Ricurdirò a longu l'immediata tristizza ca pigghiau a so facci. Ntô mumentu di salutàrilu, Popi u talìa, arridi e cci dici:Nun è nicissariu ca ora dicemu quarchi cosa. Sheckley annuisci appena e si nni veni cu mia. Popi e Robert s'avìanu già dittu assai ntê longhi notti passati a discùtiri quannu àutri avìssiru durmutu. Muntamu in màchina e partèmu pi Lucca, unni quarchi ura doppu arrivamu. Nni accogghiAlessandro Fambrini, ca nni veni a pigghiari in biciclitta e nni fa strata versu la so casa, unni sarèmu òspiti. È nu doppupranzu tranquillu, chiddu ca nni aspetta. Nun murèmu dâ vogghia di fari zoccu i turisti fannu quannu arrìvanu in quarchi banna. Si riposa nu pocu, si fa cu còmmudu nu firrìu in màchina attornu ê mura dâ città, si va a la stazioni a pigghiari a Stefano Carducci ca arriva di Treviso. E a la sira si va tutti a mangiari ntôn'òttima tratturìa ntâ cullina.
Sàbbatu 31 di lugliuaccumincia cu nu firrìu ncapu ê culline vicini, unni ni mbattemu ntôn imprubbàbbili quagliodromo, nu locu comunqui sinistru dû quali istintivamenti mi veni di tinìrimi a la larga. Decidemu di canciari ariu e nni spustamu a Pisa, unni semu pigghiati in cunsegna di Francesco Ghetti ca nni fa di guida turìstica. A la sira, semu òspiti a cena di iddu, e a quantità e a qualità dî purtati è tali di mèttirini decisamenti in crisi (supratuttu u suttascrittu). In palori pòviri: mangiatu e vivutu troppu. Ma comu si facìa a rrisìstiri? Ntôn modu o ntô l'àutru ritruvamu a via di casa e affruntamu na longa notti di sonnu e digestioni.
Dumìnica 1 d'austuè nu jornu picca cunsigghiatu pi mèttirisi nt'autostrata. Ma a lògica dîpartenzi intelligentinn'ajuta. Di quannu addivintaru di moda ipartenzi intelligenti, i jorna tradizionalmenti peggiu pi mèttirisi in marcia addivintaru i megghiu, datu ca nuddu è accussì stùpidu di mèttirisi in viaggiu propriu in ddi jorna ddà. Dunca nun ncuntramu tràficu ncapu ê autostrati e arrivamu a Treviso senza prubblemi ntô primu doppupranzu. Alluggiamu a casa diStefano Carducci. Ni riposamu quarchi ura, e a la sira firriamu pâ città firmànnini a cinari ntôn'àutra òttima tratturìa, unni i nostri nòbbili prupòsiti di dijunu diètticu nafràganu pi l'ennèsima vota.
Lunnidìa 2 d'austujèmu a Venezia. Fa assai càvudu, c'è assai suli e ancora chiù turisti. Sheckley nun vidìa Venezia di na vintina d'anni. U locu u'nspira e dunca si metti a scrìviri. Unnunqui, duranti u nostru sanu pellegrinari, Sheckley nun abbannunirà mancu nu mumentu u so taccuinu e a so affizziunata pinna Montblanc. Tutti i jorna, tanti voti ô jornu, u vìttimu e u vidèmu sfudirari taccuinu e pinna e accuminciari o cuntinuari a scrìviri. Ma a Venezia è nu mumentu spiciali. U vidèmu scrìviri cu dedizioni chiù ntensa dû sòlitu. Doppu na pizza mediòcri visitamu a libbrarìa diGiampaolo
Cossato. A menzu doppupranzu è tempu di turnari a Treviso pi nu pocu disiesta. Scuprèmu ca a Sheckley i dettagli di Venezia, comu dû restu di tutti i lochi, nun ntirèssanu chiossà di tantu. Zoccu iddu circa ntê lochi unni si reca è l'atmosfera ca iddi comùnicanu. L'atmosfera è a cumpunenti ineffàbbili dî lochi, l'aspettu chiù ntirissanti di zoccu ti circunna. A la sira, nni raggiunci Daniele Vecchi cû mugghieri Debora, e tutti nzèmmula si cina òttimamenti a casa Carducci. Stefano sfodera nu repertòriu di dischi di vinìlicu cu mùsichi ca Sheckley nun sintìa di dècadi. E è subbitu nustalgìa, o quarchi cosa di dda famigghia d'emozioni. A sirata si sviluppa e cunchiudi piacevolmenti.
Praga
Màrtidi 3 d'austudi prima matina arrìvanu di Gènova Mario Quaglia, Ada Cortese e Max Morando. È cu iddi ca nni mittemu in strata e abbannunamu l'Italia, u mussu dâ màchina puntatu versu nord. Semu in cincu ncapu â me màchina, stamu stritti (supratuttu chiddi assittati darreri, datu ca Max di sulu cuntèni ntornu ê 120 chili di iddu stissu), ma u bagagliaiu è granni e u muturi fa u so duviri. Niscemu di Tarvisio e nni dirigemu versu Salisburgo, poi firriamu a dritta versu Linz, doppudichì pigghiamu a statali versu nord e nni tuffamu ntâ Repùbbrica Ceca. Arrivamu a Praga versu li novi di sira doppu na jurnata di viaggiu, di suli e di paesaggi gradevulìssimi. Nni aspettaYaroslav Olsa
Jr., giòvini diplumàticu cecu nonché unu dî màssimi espèrti di fantascienza ntâ so nazioni. È iddu ca nn'ha nvitatu a Praga, e è iddu ca nni metti a dispusizioni nu cunfurtèvuli appartamentu unni nuàutri pigghiamu alloggiu. C'è ancora tempu e energìi pi na cinatedda ntâ tratturìa chiù vicina. Nun sacciu l'àutri ma iu sugnu distruttu. Guidài tuttu u jornu e na notti di sonnu prufunnu è decisamenti binvinuta.
 |
 |
 |
| Sheckley e Quaglia a nu cafè di Praga |
 |
Mèrcuri 4 d'austuChi si fa u primu jornu ca si è a Praga? Si duna na taliata attornu. Si va ntô vuddu dû centru stòricu a vìdiri i souvenir ca vìnninu in tutti i lochi turìstici dû munnu, si circa di scurgiri nu pocu di Praga attraversu a spissa cutra di turisti, e chistu è infatti zoccu facemu. Pi quarchi ura. Ccà e ddà si s'assetta a vìviri nu cafè o a manciucchiari quarchi cosa. Semu chiù a nord e finalmenti a timpiratura è accittàbbili. E u tempu è comunqui bellu. E malgradu i turisti Praga havi n'atmosfera ùnica. Ntô doppupranzu spinnemu 20 mila liri di taxi pi fari ottucentu metri pi jiri ô Ministeru di l'Èsteri unni Yaroslav Olsa nni aspetta. Ntuppatìssimu ntô so elèganti àbbitu di diplumàticu, Yaroslav nni accogghi in cumpagnia di na so affascinanti cullega di rara ntilligenza,Jana
Pechova, ca ristirà cu nuàutri pû restu dâ jurnata. U Ministeru di l'Èsteri è ntâ cullina, e na lenta passiata versu vaddi spusa perfettamenti i esigenzi turìstichi câ nostra ligìttima pigrizia. Macari pirchì ô funnu dâ cullina nni ritruvamu ntâ esòtica casa di Yaroslav, china d'òpiri d'arti africani nonché supratuttu di libbra di fantascienza di tuttu u munnu. Ma nun parru dû munnu ca canusciti vuàutri. Parru di libbra di fantascienza birmani, etìopi, cungulisi, e cu chiù nn'havi chiù nni metti. Na chicca doppu l'àutra. E nuàutri ni vivemu supra. È l'ura di l'aperitivu. Ntra picca, u gotha dâ fantascienza ceca nni aspittirà ntôn di li chiù esclusivi risturantini dû centru. E ècconi picca doppu infatti ddà, in ddu ambienti raffinatu di cui haiu ahimè scurdatu l'ubbicazioni, assittati a na granni tàvula alluminata sulu di cannili in attisa di na cena a basi di cucina bòema. Aldilà di Nuàutri, Yaroslav e Jana cci sunnuOndrej Neff, canusciutu scritturi cecu,Ivo Zelezny, editori di SF,Ivan Adamovic, curaturi dâ rivistaIkariee vari àutri. U manciari è bonu, ma cû tempu m'avissi scurdatu, picchì u cuntestu è chiù ntirissanti. Vivemu macari nu saccu di bon vinu. A la fini dâ cena si va tutti ntôna famusa birrerìa unni ogni tantu pari ca si facìa vìdiri u prisidenti Havel in pirsuna. Passamu a nu passu dû ghettu ebbràicu unni in ddu istanti stannu girannu na scena di nu film ambientatu nu pocu di tempu fa. Vidèmu nu saccu di nazisti, ntenti a rastrellari ebbrei. Picca doppu semu in birrerìa, unni iu mi prupongu di nun vìviri nenti. Fussi troppu. U me prupòsitu però nun regge na pocu di secunni. E jusu birra, veru bona! Semu tutti cuntenti. Assai cuntenti. È nu viaggiu chinu di cuntintizzi. Nun è robba di tutti i jorna. È nu piccatu ca ogni vota ca si è cuntenti poi a la fini s'havi a jiri a dòrmiri u stissu. E u jornu doppu bisogna ricuminciari di capu. Jòvidi 5 d'austuRicuminciamu di capu facènnini subbitu futtiri na telecàmmara. Nun è u màssimu pi ristaurari a cuntintizza dû jornu prima. Ciunnuliamu pû centru di Praga in attisa di l'appuntamentu ca veni doppu. Ntô doppupranzu i fans nni aspèttanu ntôn dî principali club di fantascienza. Ddà l'accugghienza è assai calurusa, ma sulu pi Sheckley. Pi quarchi ura nuddu s'adduna ca nzèmmula cu Sheckley cci sunnu àutri tri pirsuni, e nuddu nni degna di nu salutu. Suggettivamenti, prifirìa i VIP dâ sira prima. Doppu nu pocu, nuàutri taliàni accuminciamu infatti a sèntirini di troppu. Chi ci stamu a fari ddà? Doppu nu pocu nesci quarchidunu ca canusciu e a situazioni migghiura nu pocu. Yaroslav m'avìa avvirtutu, mittènnimi in guardia supra a scarsa sucievulizza dî cechi. D'àutra parti, bisogna pruvari pi crìdiri. L'ùnica emozioni è ossirvari atrancemìstica di nu simpàticu fan russu ô cuspettu di Sheckley. Haiu raramenti vistu tanta emozioni ntê occhi di nu scanusciutu. E nu pocu d'osmosi emozionali è a cunsiguenza lògica. Di stu doppupranzu ricurdirò accussì in futuru sulu i occhi di stu picciottu. Macari picchì già ca c'era filmai tutta a scena. A la sira si cina cu nu gruppu di fans.
Ungherìa
Vènniri 6 d'austu On the road again.Si parti pi Budapest, senza pressa, a menza matina. U viaggiu si fa chiù longu dû duvutu pi càusa di na inùtili diviazioni attraversu l'Austria. Arrivamu a Budapest versu sira, e truvamu subbitu unni dòrmiri. Èssennu sempri statu iu a guidari, sugnu cunsidirevolmenti stancu. Chistu nun nn'impedisci di jiri a cinari ncapu nu battellu ncapu ô Danubiu, unni - ahimè - eccidèmu. Curpa dû manciari troppu bonu.
Sàbbatu 7 d'austuDoppu culazioni, nu bellu giru pi Budapest, tantu pi farisi n'idea. Di doppupranzu nni rimittèmu in marcia, direzioni sudest. Ni gudemu l'ùrtimi ottanta chilòmitri d'autostrata. Doppudichì sarannu sulu strati statali. Fa cavudìssimu, ma l'ària cundizziunata nni sarva. Superamu l'ùrtima città unghirisi, Szeged, e finalmenti arrivamu â frontiera câ Romania. È tuttu ntasatu, e cci voli chiù di n'ura a passari. N'àutra ura a perdemu virtualmenti pi via dû cànciu di fusu urariu. È u tardu doppupranzu quannu finalmenti sfriccicamu attraversu i disulati chianuri dâ campagna rumena ntô nordovest dû paisi. Nun cci voli assai ad arrivari a Timisoara, a nostra distinazioni d'oggi. A l'hotel Continental truvamu e apprizzamu i càmmari ca foru prinutati pi nuàutri. Sheckley è stancu e pirplessu. Dichiara ca l'Italia era n'àutra cosa. Ma nun si lamenta, né rimpiangi d'èssiri ddà. È già sira, e c'è giustu u tempu di manciari quarchi cosa ncapu â terrazza-risturanti di l'albergu, mentri allatu a nuàutri ballerini nun eccissivamenti vistuti dùnanu spittàculu pâ ripresa in diretta di na tivù lucali. Davanti a nu bon pastu e na bona birra, nonché nu bellu pocu di scatinati ballerini picca chiù ddà, macari l'umuri di Sheckley si ripigghia in pressa. Duranti l'uri e uri passati in màchina ntê ùrtimi jorna scrissi parecchiu, e chistu è sufficienti a rènnilu suddisfattu. Stari assittatu a scrìviri ossirva è chiddu ca di sempri cci capita di fari, e in màchina cu nuàutri pò macari chiacchiariari e ossirvari u paesaggiu ca cància.
Romanìa
Dumìnica 8 d'austuFa assai càvudu a Timisoara. Ntâ hall di l'albergu ncuntramu chiddi ca nn'hannu nvitatu in Romania.Jonathan
Cowie, scienziatu scuzzisi nonché individuu raffinatu e amicu gradevulìssimu, nni duna u so calurusu binvinutu. È iddu, chiù d'àutri, l'organizzaturi di l'eventu ô quali vinèmu a pigghiari parti. Ma sunnu in tanti ad èssiri cunflùiti ô Continental a salutàrini. C'èJim Walker, comu Jonathan vinutu di l'Inghilterra. Cci sunnu i rumeniSilviu Genescu, Antuza GenescueDorin Davideanu. Doppu i inevitàbbili cunvinevuli di circustanza, si opta pi na visita ô lucali musèu dî casi di campagna, nu parcu ntô quali foru ricustruiti i tradizziunali casi di campagna rumeni. Nun è a fini dû munnu, ma è puru sempri quarchi cosa di novu, e è comunqui l'occasioni di fari na passiata. C'è nu musèu dû gèniri assai chiù granni e ntirissanti a Bucarest, ma nuàutri semu a Timisoara. Ca comunqui è ntô nzèmi nu postu ntirissanti e gradèvuli. Ntô doppupranzu c'è a cirimonia d'inaugurazioni dâ convention. Pirsunalmenti aborrisciu qualsiasi cirimonia di qualunqui gèniri, dunca nun pritinnirò di cunvìncirivi ca idda sia pi mia funti di gioia. Dicemu ca mi scuncertu menu dû sòlitu. Prubbabbilmenti, stu tipu di cirimonii sunnu nu mali nicissariu. A la sira, tìpicamenti cinamu â rumena. Nun è mali comu cucina, ma è picca varia e doppu quarchi pranzu si prova già tuttu.
 |
 |
 |
| Sheckley e Quaglia spunsurizzati fìrmanu autografi |
 |
Lunnidìa 9 d'austuvinemu cunnutti a vìdiri nu musèu. Nun semu tipi di musèi, né Sheckley né u suttascrittu, dunca bellu prestu evadèmu, e nni rifuggiamu di MacDonalds, nu postu ca nuddu dî dui generalmenti frequenta. Ma ccà fa nu càvudu dannatu, e MacDonalds havi l'ària cundizziunata. E poi nun è obbligatòriu manciari. Pi chistu esìstinu i vivanni. Di ddà a picca a troupe di na reti tilivisiva nazziunali nni veni ad ntirvistari. Di doppupranzu, nu pocu di treua in albergu. L'hotel Continental è granni e accugghienti, cunta na dicina di piani dî quali cci nn'è unu ntirissanti: u secunnu. Jornu doppu jornu addivintamu nuàutri tutti infatti sensìbbili a chiddu ca pigghiamu a chiamari u Mistèru dû Secunnu Pianu: a ognunu di nuàutri, infatti, ntô propriu saliscinni cu l'ascinsuri capita spissu di ritruvàrisi in cumpagnia di splènnidi picciotti ca dilli vistuti è troppu, i quali tutti invariabbilmenti tràsinu o nèscinu di l'ascinsuri ô secunnu pianu. Ddi graziusi scumpàrinu poi cu sacciu unni câ stissa repentinità cu cui cumpàrinu. Esplorazioni apprufunnuti ô secunnu pianu nun giòvanu a chiarìri u mistèru. E a nuàutri rìstanu sulu i nostri ipòtisi.
 |
 |
 |
| I giurnali di Timisoara dû jornu doppu |
 |
Màrtidi 10 d'austunun mi sugnu ancora bonu arruspigghiatu ca m'attrovu cu Sheckley, Max, Mario, Ada, Jonathan e tutti l'àutri a la libbrarìa BIC-ALL pâ prisintazioni di l'edizioni rumena dû libbru di SheckleyScambio Mentale (Transfer Mental)e dû mePane, burro e paradossina
(Pâine, unt si paradoxina), tutti dui editi di Nemira. C'è macari nu sponsor in menzu, a birra Kaiser, e a Sheckley e a mia tocca mèttiri magliette russi cû marchiu dâ birra, e supratuttu nni tocca vìviri nu saccu di birra, l'ideali appena arruspigghiati. C'è macari u vicisìnnacu di Timisoara, ca si produci ntôn longu discursu in rumenu. Quannu tocca a mia iu parru pi nu pocu a vànvira comu ormai mi capita di fari di nu saccu di tempu, sapennu bonu ca qualsiasi cosa iu dica tantu cu si l'havi scurdari in pressa, sulu ca sta vota mi sbagghiu. Ntê jorna siguenti ritruvirò infatti cu nu certu raccapricciu i me scunchiusi argumenti fidilmenti ripurtati in parecchi artìculi ncapu tutti i giurnali lucali, comu si veru significassiru quarchi cosa. Sheckley, chiù avvidutu, scegghi na lìnia chiù sobria. C'è relativamenti parecchiu pùbbricu, datu ca ntê jorna prima i giurnali lucali pumparu l'avvinimentu, illustrannu i artìculi macari cu immàggini scaricati a me nsaputa dî me siti supra Internet. U direttori marketing dâ Nemira,Laurentiu
Teohar, ha evidentimenti travagghiatu bonu. Doppu i discursa nu tradizziunali assèdiu pi l'autografu ncapu ê copii dî libbra nun nni disturba pi nenti, e a la fini macari stu bellu mumentu s'astuta. E l'uri gèniriche ripìgghianu a scòrriri ntô càvudu tòrridu di Timisoara e nuàutri turnamu a rifuggiàrini quarchi minutu di MacDonalds. A li cincu dû doppupranzu assistemu a na cunfirenza di Jonathan Cowie ncapu â eclissi ca dumani cci sarà.
Eclissi
Mèrcuri 11 d'austuè u jornu di l'eclissi tutali di suli. E accumincia malìssimu. U celu è ntieramenti cupertu e chiovi. Poi smetti, ma u celu nun migghiura. Finalmenti fa friddu. Sheckley dici ca nu pocu di friscu cci è chiù gràditu di l'eclissi. Però decidu comunqui di nun ristàricci mali. Sarà comunqui ntirissanti vìdiri u jornu addivintari notti. Ntantu l'eclissi parziali havi accuminciu, accussì almenu dici a nostra tabbella. Nuàutri nun putemu vìdiri nenti, a parti i cosi nurmali. Senonché i neuli chianu chianu s'assuttìgghianu, e mprovvisamenti quarchidunu scorgi na parvenza di suli trapilari dû celu dispittusu. È subbitu na gran cursa a pigghiari i ucchialini di l'eclissi. U celu s'apri ancora nu pocu e ogni tantu u suli si fa vìdiri in chinu pi quarchi minutu. E accussì nni facèmu a nostra eclissi parziali, ni dicemu. Nni avvicinamu ô mumentu dâ tutalità, e u celu s'apri sempri di chiù. Forsi avemu furtuna. L'incògnita metereològgica renni u tuttu prubbabbilmenti assai chiù emozziunanti rispettu a comu fussi statu in cunnizioni climàtichi ideali. Semu ntô nostru albergu e acchianamu ncapu â terrazza. Di ddà si dòmina tutta a città. Ogni tantu veni jusu na brevi ramata d'acqua, tantu pi gradiri. Ncapu ô tettu, na tivù lucali ntirvista a Sheckley e a mia in diretta e câ scusa di l'eclissi pubbricizzamu i nostri libbra. Manca ormai na pocu di minuti ô mumentu fatali, e u celu turnau prumittenti. Na cursa jusu in càmmara pi sicutari in televisioni u prucèdiri di l'eclissi tutali attraversu l'Europa. Tivù via satèlliti, prugrammi britànnici, francisi e tidischi, ca in siquenza dòcumèntanu e cummèntanu l'eclissi tutali ca arriva e ca si nni va. Inaspittatamenti, è emozziunanti, malgradu i critinati ca i vari telecronisti nun rièsciunu ad evitari di dìciri. Quannu l'eclissi tutali abbannuna macari l'Austria, è u mumentu di precipitàrisi di novu ncapu ô tettu. C'è lotta pi l'ascinsuri, ma semu nuàutri a vìnciri. U suli è ancora visìbbili, attraversu nu suttili stratu di neuli ca velocementi si movi, ma cci nn'è sulu na minùscula farci. I neuli fannu di filtru e si pò macari taliari a occhiu nudu senza prubblemi. A l'orizzonti, ntantu, u celu s'è fattu nirìssimu a punenti. È l'eclissi tutali ca avanza. Poi na bruttra neula finisci unni nun avissi e u suli scumpari, ntieramenti eclissatu dâ neula nu mumentu prima ca dâ luna. E poi è tuttu nzèmmula tuttu scuru, e resta accussì pi nu pocu. Vidèmu a sgràdita neula mòvirisi, ma nun velocimenti abbastanza. A città è ntô scuru, u celu ncapu a nuàutri è scuru, ma l'orizzonti è luminusìssimu a 360 gradi. Nu panurama mai vistu. Poi a lìnia dâ luci s'avvicina, accussì comu prima era vinutu u scuru. Taliu in àutu e a neula si nn'è quasi juta ntennu nu boatu di vuci vèniri di n'àutra zona dâ città. Ddà a neula si nn'è già juta e s'è pi nu mumentu vista l'eclissi tutali. Taliu in bassu: ancora scuru. Ritaliu in àutu: e mprovvisamenti mi curpisci n'accecanti raggiu di suli e pi nu mumentu ntravidu nu pezzu didiamond ring, l'immàggini ca signa a fini di l'eclissi tutali. Taliu in bassu e a città è alluminata. Nni pirdèmu l'eclissi tutali pi dui o tri secunni o, si prifiriti, pi dui o trecentu metri. Ma prubbabbilmenti nun avissimu avutu tutti i emozioni ca avèmu avutu si i cosi fussiru juti comu avissimu vulutu ca jìssiru. Di ddu mumentu in poi, comunqui, u suli biffardu nun ha chiù cissatu di splènniri. Jòvidi 12 d'austuè u nostru ùrtimu jornu a Timisoara. Ntô doppupranzu Sheckley, Tony Chester e iu semu mpignati a chiacchiariari ntôna tàvula rutunna. A la sira, cena di gala ntôn risturanti riservatu quasi tuttu pi nuàutri. Pari nu bellu postu, nni accummudamu e pi nu pocu tuttu va bonu. Ma tra a prima purtata e a secunna pàssanu dui uri d'attisa, sinceramenti troppu pi nun scunciasscàrisi. Doppu cena cci sunnu i rituali cunvinevuli ca accumpàgnanu i pòstumi di tutti i cini di gala, e Sheckley astutamenti si ritira in albergu. U sicutamu doppu nun assai macari nuàutri. Dumani sarà na jurnata dura.
 |
 |
 |
| Ogni istanti è bonu pi jittari jusu quarchi appuntu |
 |
Vènniri 13 d'austuè na jurnata dura. A li ottu e menzu dâ matina caricamu tuttu e tutti in màchina e si parti, versu u sudest dû paisi. Nun cci sunnu quasi autostrati in Romania, e i strati statali, macari si ricentimenti riasfaltati, nun sunnu nu scherzu, spicialmenti si s'havi a viaggiari pi setticentu chilòmitri di fila. Macari picchì attraversannu u paisi si è ncapu â stissa rotta di tuttu u tràficu cummirciali dâ nazioni e nun sulu: chistu significa culonni di TIR rumeni, bùlgari, turchi, ma macari taliani e tidischi. U tuttu cundutu di trebbiatrici ca di quannu in quannu sàutanu fora di darreri na curva occupannu na cursìa e menza, migghiara di carritti di viddani tirati di cavaddi, caruvani di zìngari ca si spòstanu macari iddi cû so carritti e cavaddi, gregghi di pècuri ca ogni tantu tàgghianu a strata cu indifferenza, vacchi sulitarii e nun sulitarii e cani randaggi suicidi. Ad intervalli regulari, infatti, i bordi dî strati dâ Romania sunnu custillati di cadàvira di cani ca attraversaru a strata ntô mumentu sbagghiatu. Cci sunnu milioni di cani randaggi, in Romania, ca àumèntanu incissantimenti, e di zoccu mi fu spiegatu a cumunità europea ha ntimatu i rumeni di nun abbàttirili pi nun viulari i so diritti animaleschi, o quarchi cosa dû gèniri. Nun sacciu si è veru ma fussi tìpicu, e ntantu i cani randaggi àumèntanu, fòrmanu veri e propri branchi ca ogni tantu secunnu quarchidunu si pàppanu puru quarchi picciriddu. E ntantu iu guidu. Nn'haiu pi tutta a jurnata. Diversamenti dâ guida in autostrata, ccà nun ti pò distrari nu mumentu. Guai a livari i occhi dâ strata! Anni fa, quannu vinni di sti parti nzèmmula cu Silvio Sosio e Luigi Pachì, pi circari di linìri u so shock pî strati rumeni (a l'època èranu assai menu asfaltati ca ora) cci dissi ca i strati in Romania sunnu na mitàfura dâ vita: nun sai mai zoccu vinirà ntra nu mumentu, e quannu menu tû aspetti ti mbatti in quarchi imprevistu. Trasemu ntê Carpazi e affruntamu l'attraversamentu dâ Transilvania ntôn clima lùgubbri e affascinanti. U tempu è bruttu, i neuli sunnu vasci e accumincia a chiòviri a diruttu. Nni rallegramu pi l'atmosfera còngrua, ma l'allegrìa dura picca. A strata custìa nu ciumi e a la nostra dritta cci sunnu sulu pareti ruccusi. Di li quali, in virtù dû piu, nun è sulu acqua chidda ca veni jusu. Sempri chiù spissu nni mbattemu ntôna frana ca ostruisci parti dâ nostra carriggiata. È ncuraggianti. Finu a ca a strata nun è tuttu nzèmmula bluccata di na frana in attu propriu in ddu mentri di facci a nuàutri. I màchini sunnu tutti ddà fermi ad aspittari. A strata nun è ancora dû tuttu bluccata, ma petri granni e petruzzi rutuliàanu attraversu a strata rennennu u trànsitu picca attraenti. Ogni tantu, quarchi màchina tenta l'azzardu e passa, circannu di scanzari i massi già ncapu â strata e chiddi, chiù piriculusi, in arrivu. Mi portu ncapu â cursìa di surpassu e m'avvicinu. Mi fermu. Pruvamu a passari o aspittamu ancora? Ntra picca putissi èssiri troppu tardu, a strata putissi ostruìrisi dû tuttu. In ddu mumentu na granni petra sfriccica velocìssima attraversu a strata davanti a nuàutri. È na roulette russa. Pi furtuna, a frana in attu è ora perfettamenti visìbbili in tuttu u so sviluppu. Sta vinennu jusu di tuttu pû scuscisu pinnìu a la nostra dritta, ma si vidi bonu, e pi chiossà sunnu petruzzi nichi. Chistu voli dìri ca cu nu pocu d'accurtizza si pò passari senza troppi rischi, in sintonia cû tempi dâ frana accussì di evitari i rari petri granni. Primu u pedali ncapu a l'acceleraturi addumannu u turbo dû muturi e di l'adrenalina. Mentri passu attraversu a frana na rota fa schizzari na petra contra u telaiu nferiuri dâ màchina e u forti rumuri di l'impattu nun nni rallegra. Nu mumentu doppu sugnu sfriccicannu a velocità inaudita tra i màchini ca dâ l'àutra parti dâ frana sòstanu in attisa, e quarchidunu provvidenzialmenti mû fa nutari. Quannu u turbo di l'adrenalina si metti in motu, c'è u casu ca unu si scorda d'astutàrilu. Nun senza fatica u astutu e rallentu. Mi sentu nu pocu in curpa cu Sheckley p'avìrilu purtatu finu ccà e allura cci dicu:Almenu nun è nu viaggiu noiusu. Sheckley rispunni cu ària cunvinta:No, nun è noiusu. Fra tutti pari u menu prioccupatu. Si rimetti subbitu a scrìviri. Sbirciu ncapu ô so taccuinu e leggiuWe stopped at one point and watched a flow
of small pubbles trickle out of a hole in the mountainside and onto the
road. It was like the Earth was bleeding. Pi iddu i avvinimenti sunnu supratuttu u spuntu pi aviri quarchi cosa di scrìviri. I Carpazi stannu quasi pi finiri. Cuntinua a diluviari. Sheckley cuntinua a scrìviri. Cci rubbu n'àutra pocu di frasi:The flooding grew worse as we continued.
A deserted car park had become a lake, empty except for one white plasticchair
floating in it. Occasionally we passed a peasant, standing at the side
of the road, huddled under a plastic raincoat, waiting for God knows what.
But for the most part we encountered no one.Quannu cridemu d'aviri superatu u peggiu, nni mbattemu ntôn ngorgu. C'è n'avvallamentu, ncapu â strata, ca s'ha inchiutu d'acqua. I camiuna trànsitanu, ma na màchina ca prova a fari u stissu s'inabissa e resta ddà. Di ccà nun si passa. Pi furtuna c'è na strata alternativa, ma amu a turnari narreri quarchi chilòmitru. Fazzu invirsioni e ripircurrennu in sensu cuntràriu a strata appena fatta, mi mbattu bellu prestu ntôn grossu petruni in menzu â strata. Picca prima iddu nun c'era. Vinni jusu picca doppu ô nostru primu passaggiu di ddà e picca prima dû nostru secunnu. Semu furtunati o comunqui nun semu sfurtunati. Menzura doppu avèmu superatu illesi i Carpazi e è di novu chianura, chistu veru nun nni dispiaci macari si l'atmosfera nun è ntirissanti u stissu. Arrivamu a Bucarest versu li ottu di sira, ma nun è chista a nostra distinazioni d'oggi. Valutamu però si firmàrini o menu, dunca a l'unanimità si decidi di prusègghiri. Càlanu i tènibbri, e sulu allura mi ricordu picchì nun haiu mai vulutu viaggiari attraversu a Romania di notti. L'àutri u scòprinu pâ prima vota. Ntô scuru, i luci abbaglianti dâ culonna di TIR ncapu â cursìa upposta t'accècanu, chistu nun è propriu u màssimu in Romania, unni i strati riservanu surprisi ncapu â surprisi, unni i carritti tirati dî cavaddi nun hannu luci di darreri e unni i occasiunali piduna càminanu quasi in menzu â strata cunfidannu forsi ca i màchini i èvitanu, o chiù prubbabbilmenti nun si ponennu pi nenti u prubblema. È a parti menu divirtenti dû viaggiu. Arrivamu a Cernavoda tra li deci e li ùnnici di sira. Ddà c'è na centrali nucleari, ma nun ni putemu lamintari troppu. A custruèmu nuàutri taliani (o megghiu, nuàutri ginuvisi) nzèmmula cû canadisi. Vinemu fatti alluggiari ntê larghi e lussuusi appartamenti nu tempu edificati pû pirsunali occidentali dâ centrali. Semu stanchi, ma macari abbastanza cuntenti. Pi quìnnici uri ristamu ntâ carriggiata, incissantimenti superannu màchini, TIR e carritti tinennu d'occhiu di nun schiantàrisi frontalmenti contra i TIR ca ncapu â cursìa di surpassu t'attrovi ogni mumentu davanti, e semu supravvivuti.
 |
 |
 |
| Ncapu â barca pi Atlatikron |
 |
Sàbbatu 14 d'austuè na jurnata nuvulusa. A trentacincu chilòmitri di Cernavoda c'è na isuledda ncapu ô Danubiu chiamata Atlantykron, vicinu ô paisi di Capidava. È ddà ca nuàutri jèmu. Nu locu sarvaggiu e fora dû munnu cunsuetu unni ogni annu i rumeni organìzzanu na simana di manifestazioni attinenti â fantascienza. Nu nicu battellu nni traghetta ddà jusu.Almenu, circu d'ncuraggiari a Sheckley,ccà nuddu ti purtirà a fari nu giru turìsticu. Sheckley rispunni:Chista è na bona nutizia. Semu però in erruri. Appena sbarcati ncapu â isuledda,Sorin
Repanovici, l'organizzaturi dâ manifestazioni, nni accogghi e nni conduci a fari nu giru turìsticu pâ isuledda, mustrànnini i tenni e i so occupanti. Poi si vivi e si mancia quarchi cosa ncapu ô ponti dû battellu ormeggiatu â ìsula, dunca segui n'incontru-dibbattitu cû prisenti dâ ìsula. Ntô doppupranzu, Sheckley prifirisci turnari ntô so appartamentinu a Cernavoda picchì voli scrìviri nu raccontu e pi chistu nicissita di sulitùdini. A la sira l'avrà già ultimatu e di chistu sarà assai cuntentu. Dumìnica 15 d'austufacemu ritornu a Bucarest. È u primu passu in direzioni di casa. A Bucarest avèmu a dispusizioni nu paru d'appartamenti ntê quali alluggiari. Jèmu a pranzari di Sydney, nu pub australianu assaiinunni si mancia macari robba messicana. E è propriu ddà, assittatu di Sydney davanti a nu bon piattu esòticu, ca Sheckley afferma ca a Romania cci accumincia a piaciri, e ca putissi immaginàrisi di vìviri ddà. Ntô doppupranzu, Sheckley voli cuntinuari a scrìviri. Cci lassu a dispusizioni u me laptop e nuàutri nni jèmu a fari dui giri. A la sira avrà scrittu n'àutru raccontu.
 |
 |
 |
| A la TV rumena ntirvistati dû ministru |
 |
Lunnidìa 16 d'austuè na jurnata assai ntensa, accuminciata cu nu bellu terremotu. U sisma ca ha distruttu a Turchia s'ha fattu sèntiri macari ccà. Max e Ada, l'ùnici di nuàutri arruspigghiati a dd'ura, tistimòrianu ca tuttu ha ballatu pi nu bellu pocu, mentri i lampadàri ciunnuliàvanu decisamenti di ccà e di ddà. Iu durmìa e nun m'addunai di nenti. In matinata semu nvitati â televisioni rumena diAlexandru
Mironov, ex ministru dû sport e dâ giuvintù nonché espertu di fantascienza e cunnutturi di na trasmissioni tilivisiva di fantascienza ncapu â prima reti nazziunali, u quali realizza n'òttima trasmissioni impirniata ncapu a nuàutri. Sheckley è assai cuntentu, e iu nun sugnu di menu. Fu na bedda trasmissioni, cu dumanni e discursa intelligenti e fora d'ogni cunsueta banalità. A pranzu nni rifuggiamu ancora di Sydney. E ntô doppupranzu c'è in ballu na secunna partecipazioni a na trasmissioni tilivisiva. Sta vota semu òspiti ntô salottu diMihaela Muraru Mandrea. Di sira semu inveci nvitati a cena diFlorin Munteanu, brillantìssimu scienziatu rumenu e me grannìssimu amicu. È na gran bedda sirata, qualsiasi discrizioni dâ quali fussi limitativa. Sheckley nn'è ntusiasta.What a fantastico man!cummintirà appressu, ripinsannu a Florin.
Màrtidi 17 d'austujèmu di Nemira, a nostra casa editrici. Semu bonu accolti diValentin Nicolau, l'editori, eVlad Popescu, u so vici. Nenti discursa di circustanza. Inveci, nu bellu pocu di tempu nzèmmula a chiacchiariari fora dî sòliti rituali. C'è macari u tempu pi nu sàutu ntâ redazioni diAnticipatia, a chiù longeva rivista di SF rumena. Poi u sòlitu spuntinu di Sydney. Ntô doppupranzu, Sheckley si ritira novamenti a scrìviri. Si va tutti a dòrmiri prestu. Dumani sarà na jurnata dura.
Ritornu
Mèrcuri 18 d'austusi riparti pi l'Italia. A li cincu e menza dâ matina. Arruspigghiu a li quattru e menza. È u sistema megghiu pi risparmiàrini quarchi ura di tràficu ntensu e abbreviari a durata dû viaggiu. Si viaggia infatti veloci e senza troppi prubblemi. Partennu accussì prestu, anticipamu i grossi flussi di tràficu e ntô primu doppupranzu semu già â frontiera di Arad. A menzu doppupranzu arrivamu a Budapest, unni ntinnemu sustari. Truvatu in pressa n'alloggiu pi Sheckley, mpiegamu quarchi ura a sistimari macari a nuàutri. Budapest è china spaccata, ma a la fini truvamu quarchi cosa. È u mumentu dû viaggiu in cui iu sugnu chiù stancu. Haiu sempri e sulu guidatu iu sulu, e a fatica si nn'è juta accumulannu. Dìri ca sugnu distruttu è nu diminutivu. Turnamu a cinari ncapu ô battellu unni s'era manciatu a l'annata, e ca avìamu accussì tantu gradutu. È passatu nu misi di quannu Sheckley è cu nuàutri, e ora iddu mancia in mèdia u doppiu rispettu a quannu era arrivatu. Sta sira mancia chiù dû quàdruplu. Dirà picca doppu:Ricurdirò sta cena a longu. Macari nuàutri. Jòvidi 19 d'austuè u jornu dû rientru in Italia. Attraversamu l'Austria, unni nt'autostrata nni nesci macari na bedda multa pi eccessu di velocità, e versu sira arrivamu a l'aeroportu di Venezia, unni mprovvisamenti nun si trova chiù u bigliettu di ritornu di Sheckley. È n'uritta disuspense, poi u bigliettu sàuta fora. Truvamu na vicina lucanna e risolvemu accussì macari u prubblema di st'ùrtima notti. Pi festeggiari u rientru in Italia nni pàppamu nu paru d'òttimi pizzi a testa. Vènniri 20 d'austuSheckley pigghia l'aereu ca attraversu Londra e Seattle u riportirà a Portland, Oregon, unni a mugghieri Gail u aspetta. Ncapu â via dû ritornu a Gènova c'è pi nu pocu silenziu in màchina. E è Max ca a nu certu puntu dici:Nun c'è chiù. Ribbatti Mario:Nun c'è mai statu. Tocca a mia:C'è statu, c'è statu, nun era n'alluccinazioni. E si u era si tratta comunqui di n'alluccinazioni megghiu di l'àutri.In realtà forsi nun haiu dittu propriu accussì. Ma a cu ntirèssanu i dettagli, ora ca Sheckley nun è chiù in sta storia? Fora dû tempuc'è ancora u tempu pi na cunsidirazioni finali: zoccu aviti liggiutu finu a ora è a mera crunulugìa di zoccu è avvinutu. Nenti di veru significativu è racchiusu in zoccu ccà è scrittu. Zoccu veru mporta nun pò vèniri raccuntatu accussì. Prubbabbilmenti, nun pò vèniri raccuntatu pi nenti. Pò vèniri sulu ricurdatu, di cu l'ha vissutu. E forsi, mancu chistu è veru. Zoccu veru mporta pò sulu èssiri vissutu mentri si vivi. Tuttu u restu sunnu sulu diàfani rapprisintazioni. Oppuru, si prifiriti, rapprisintazioni di rapprisintazioni. Cioè quarchi cosa ca câ realtà finisci p'aviri picca a chi fari. Accuntintàmuni e accuntintàtivi. L'impurtanti è equivucari u menu pussìbbili. N'àlbum fotogràficu chiù cumpletu dû viaggiu è dispunìbbili clickannu ccà. (http://www.fantascienza.com/quaglia/sheckley/1999/)
|